Cele doua parti implicate in parteneriat sunt legate printr-un contract de operare, astfel incat, afacerea lansata sa semene perfect cu cea orginala. De exemplu, in cazul unui restaurant in franciza, friptura trebuie sa arate la fel si aiba acelasi gust si in restaurantul din Bucuresti, si in cel din Tokyo sau Paris.

“Notorietatea marcii influenteaza si taxa de intrare in retea – cu cat marca este mai cunoscuta, cu atat taxa este mai mare si conditiile de aderare mai stricte”, spune Blid.

Sistemul de franciza este si o forma de marketing si distributie la nivel national sau international. Aceasta combina avantajele conducerii descentralizate a unei companii cu desfasurarea la scara larga a operatiunilor, prin unitati mici. Important este si aspectul legat de alianta strategica a firmelor din retea – de exemplu, in fata furnizorilor: un antreprenor cu un singur magazin va cumpara produsele de la furnizori la un pret mai mare decat cel cu care se fac achizitiile de catre un francizor, pentru o intrega retea de unitati.

Franciza este si o metoda de a lansa o afacere bazata pe un sistem eficient de management. De aceea, francizatul trebuie sa primeasca un set de regului operationale, financiare, de marketing si de publicitate care sa il ajute in gestionarea companiei.

“In afara de manualul de franciza care cuprinde aceste regului, este important ca francizatul sa primeasca si training din partea francizorului si sa pastreze in permanenta legatura cu acesta. O cauza importanta care duce la esecul unei francize este legata de lipsa de empatie pe care o are francizorul cu francizatul sau”, explica Blid.

Contractul de franciza se incheie pentru perioade lungi de timp (intre cinci si noua ani) iar prelungirea acestuia nu presupune achitarea unor noi taxe de intrare in retea.

“Master francizatii au obligatia de a deschide, intr-o perioada de timp stabilita contractual, un anumit numar de unitati, fie prin investitie proprie, fie prin acordarea de francize. Taxele pentru obtinerea unei master francize sunt mai mari decat pentru obtinerea unei francize regionale sau simple”, spune Razvan Blid.

De exemplu, taxa de master franciza pentru restaurantele tip fast-food Burger King care se vor deschide in curand in Bucuresti, a fost de aproximativ 2 milioane de euro.

In functie de domeniul de activitate, exista trei tipuri de francize – in retail, in servicii si in productie industriala. Pentru francizele din retail si servicii, nivelul investitiei este mai mic. In cazul francizelor din productie, este nevoie de cel putin cateva milioane de euro. De obicei, se acorda o singura franciza de productie pentru o tara sau o regiune ce curpinde mai multe tari – de exemplu, Coca-Cola sau Tuborg.

“De multe ori, aceste taxe includ si asistenta initiala pentru lansarea afacerii. In cazul francizelor din retail, daca nu se cere o taxa de intrare in retea, nu inseamna ca aceasta nu exista, doar ca este ascunsa in pretul cu care francizatul cumpara produsele de la francizor”, spune Razvan Blid.

Marcile care au un handicap de imagine, incearca sa atraga interesul investitorilor prin perceperea unor taxe mai mici. Blid spune ca, de obicei, este vorba de francizele romanesti, care nu sunt la fel de cunoscute ca cele internationale, dar vor sa se extinda pe baza acestui sistem.

O taxa mica de intrarea in retea inseamna ca fie marca nu este suficient de cunoscuta, fie reteaua este mica sau nu s-a acordat inca nicio franciza. In aceste cazuri, francizorii sunt dispusi chiar sa investeasca alaturi de francizati, pentru a se putea extinde.

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.