Cu o experienta de peste zece ani in domeniu, Aurelian Trifa, Investment Director la fondul de investitii Kerten, explica pentru startups.ro cum functioneaza acest sistem de finantare, care sunt elementele luate in calcul de fonduri atunci cand ofera unei companii banii necesari dezvoltarii si ce ar trebui sa stie antreprenorii inainte sa ceara bani de la un fond de investitii
Fonduri regionale versus fonduri locale
Daca la sfarsitul anilor ’90, notiunea de fonduri de investitii era cumva “exotica” pentru multi dintre antreprenori, astazi termenul este extrem de familiar pentru oamenii de afaceri cu vechime. O parte dintre ei chiar au trecut cu succes prin acest proces investitional (Florin Andronescu, Liviu Dragan, Florentin Banu, etc.).
Nu la fel de familiarizati sunt antreprenorii din generatiile mai noi (cei care au lansat afaceri la inceputul anilor ‘00). Companiile acestora sunt insa mai bine pozitionate in piata fata de generatia intai la momentul anilor ’90.
In Romania sunt acum peste 15 fonduri de investitii cu prezenta locala - adica au un birou deschis aici. Insa, sunt si fonduri de investitii care au firme romanesti in portofoliul lor, dar nu au o prezenta locala. Banii administrati de fonduri provin atat de la investitori din Uniunea Europeana cat si din afara acesteia. Toate fondurile prezente in Romania sunt administrate de firme straine.
Avand in vedere faptul ca fondurile care au o prezenta locala cunosc mai bine mediul de afaceri de aici, consider ca firmele romanesti au sanse mai mari sa obtina finantare din partea acestora si mai putin din partea fondurilor care nu au prezenta locala.
Background
Primele fonduri de investitii au intrat pe piata romaneasca in anii 1996-1997, tintind in special companiile recent privatizate/in curs de privatizare care necesitau capital pentru retehnologizare. Ulterior, fondurile au asigurat finantarea firmelor nou infiintate dupa anul 1990, care aveau nevoie de capital de crestere.
Astazi, piata a evoluat, iar majoritatea fondurilor doresc sa preia controlul unor firme deja bine pozitionate pe piata sau la care fondatorii vor sa se retraga din afaceri. Exita si fonduri care furnizeaza in continuare si capital de crestere, in special pentru antreprenorii din generatia anilor ’95 – ‘00, dar apetitul pentru proiecte greenfield ramane relativ redus. Totusi, fata de acum sapte – zece ani, firmele romanesti au o mai mare posibilitate de a-si dezvolta afacerile prin parteneriat cu fondurile de investitii.
Start-up versus firma cu vechime
Desi greenfield-urile nu sunt preferate de fondurile de investitii, un manager/antreprenor puternic, cu o istorie de succes in afaceri si un proiect clar pe o piata in crestere, ar putea atrage atentia unui fond de investitii.
De asemenea, o firma cu o prezenta pe piata de 2 –3 ani ar putea fi o oportunitate interesanta pentru un fond de investitii, chiar daca nu este foarte bine “asezata”. Ma refer aici la firmele care activeaza in sectoare cu o crestere puternica (servicii, IT, telecomunicatii, materiale de constructii), dar care detin un produs/serviciu bine definit si care au un management competent. Insa, aceste calitati pot atrage un fond doar in cazul in care randamentul investitiei este acceptabil, reflectand riscul finantarii oferite.
Evaluarea companiei
Tehnicile de evaluare sunt multiple si se aplica de la caz la caz. In esenta, evaluarea tine cont de performantele actuale ale firmei si de potentialul de crestere al acesteia. Dar, cresterea este afectata de riscuri, iar performantele firmei vor putea fi atinse prin capitalul furnizat de fondul de investitii, deci nu de antreprenor.
De aceea, ponderea potentialului de crestere in valoarea companiei nu ar trebui sa fie exagerat de mare, cum din pacate intalnim destul de des astazi pe piata. Aceasta cred ca este si principala cauza a unui numar relativ mic de tranzactii incheiate pe piata romaneasca, asteptarile antreprenorilor fiind, nu de putine ori, exagerate.
Actionariatul
Problema actionariatului minoritar sau majoritar in companie este legata de necesarul de finantare pentru dezvoltarea afacerii. Daca acesta este suficient de mare, fondul va deveni actionar majoritar.
Actionariatul majoritar ii confera fondului o mai mare flexibilitate in special in ceea ce priveste exitul din companie - sa nu uitam ca dupa o perioada de cativa ani, acesta trebuie sa iasa din afacere. Oricum, prin acorduri semnate cu antreprenorii, si pozitiile minoritare pot asigura unui fond protectia necesara.
In caliatea lor de actionar, fondurile nu doresc sa se implice in mod direct in managementul firmei din portofoliu, decat in caz de criza. Insa, se obisnuieste ca persoanele din anumite pozitii cheie din management sa fie alese de catre fond (in special directul general sau directorul financiar). Evident ca, in cazul in care fondul este actionar majoritar, acesta va avea o mai mare influenta in ceea ce priveste numirea managementului firmei.
Durata investitiei
Nu exista o regula in ceea ce priveste durata medie de investitie intr-o firma. Aceasta este determinata de momentul optim privind exitul, care se traduce prin realizarea unui randament acceptabil al investitiei. Exista posibiliatea ca un fond sa iasa din afacere si dupa cateva luni, dar si sa ramana chiar si 7-8 ani.
Exitul se face in functie de piata si de ceea ce au agreat fondul si antreprenorul. Daca antreprenorul doreste sa ramana mai departe in afacere, acesta isi va rascumpara actiunile. Daca vrea si el sa iasa din afacere, vanzarea firmei se va face catre o alta firma. Se are in vedere si posibiliatea ca firma respectiva sa fie listata pe piata de capital, in vederea exitului. Din pacate, exemplele in acest sens sunt prea putine in Romania, dar cu siguranta ca in maxim 2 ani lucrurile se vor schimba radical.
Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.