“In general, companiile care apeleaza cel mai des la distrugerea stocurilor sunt cele din domeniul alimentar, unde riscul degradarii calitative sau al perisabilitatii este foarte mare, si cele care comercializeaza produse intr-o continua perfectionare si imbunatatire, precum firmele din domeniul confectiilor, industria electronica si cea auto, astfel incat produsele mai vechi risca sa devina nevandabile”, spune pentru startups.ro Daniela Moraru, General Manager la companiile de consultanta, contabilitate si audit Moore Stephens Riff.

Tipurile de produse
Produsele din industria alimentara sunt impartite in patru categorii, in functie de termenul de valabilitate: produse proaspete (termen de valabilitate de 24 - 72 de ore); produse impachetate (valabile trei - zece zile); produse ambalate (saci, bax-uri); produse vrac.

“In cazul produselor perisabile, o companie isi creeaza prejudicii mai mari daca vinde in afara termenului de valabilitate decat daca distruge produsele, pentru ca isi pierde clienti”, spune pentru startups.ro Cornel Dinu, Managing Partner al companiei de consultanta financiara Daio.

Produsele nealimentare degradate moral se pot distruge atunci cand apare un produs nou pe piata sau o noua tehnologie. Si retururile pot fi distruse.

“Pentru produsele neperisabile, este bine ca firma sa le distruga pe cele cu defecte. Pe termen lung, comercializarea produselor cu defecte va crea probleme de imagine companiei si ii va indeparta clientii”, subliniaza Cornel Dinu.

Promotiile sau donatiile sunt strategiile la care firmele apeleaza pentru a nu ajunge sa isi distruga stocurile.

“Din productia totala, in general, in jur de 2% - 4% ajunge pana la urma sa fie distrusa. Daca procentul este mai mare, atunci este si un semn de slaba organizare a departamentului de vanzari, care ar trebui sa colaboreze cu productia. Decizia de a distruge bunurile depinde foarte mult de la industrie la industrie si de la caz la caz”, adauga Cornel Dinu.

Etapele de desfasurare
Intocmirea unei comisii de inventariere este primul pas pentru distrugerea bunurilor care nu mai pot fi folosite. Urmeaza inventarierea produselor de catre comisia care va constata lipsa, degradarea sau distrugerea stocurilor. Dupa inventar se intocmeste procesul verbal de constatare a minusurilor. Apoi, se inainteaza o cerere catre conducerea companiei, pentru a  se aproba scoaterea din gestiune a bunurilor respective, mentionand si motivul solicitarii.

“Cererea adresata conducerii si aprobata de catre aceasta va reprezenta documentul justificativ de inregistare a notelor contabile prin care bunurile se vor scoate din evidenta societatii”, detaliaza Daniela Moraru.

In situatia in care distrugerea unor bunuri poate afecta mediul inconjurator, companiile vor semna un contract cu o firma de specialitate care, in baza unui proces verbal, va ridica acele bunuri si le va distruge in conditii de siguranta.

“Procesul verbal sau bonurile in baza carora firmele specializate ridica astfel de stocuri reprezinta document justificativ de inregistrare in contabilitate a scoaterii din evidenta a stocurilor respective”, completeaza Daniela Moraru.

Efectele asupra afacerii
Decizia de a distruge bunurile se resimte in activitatea departamentelor de vanzari si logistica. Efectele sunt evidentiate si inregistrate in contabilitate.

”Mai ales in FMCG, departamentele de vanzari trebuie sa aiba un bun management al stocurilor, sa stie unde se afla acestea - in depozitele proprii, la distribuitori sau chiar la clienti mari, sa coordoneze transportul si distributia lor”, detaliaza Cornel Dinu.

Distrugerea stocurilor elibereaza spatiul de depozitare pentru produsele noi si reduce cheltuielile pentru chiria, manipularea si mutarea produselor.

“O balanta de venituri si cheltuieli sanatoasa este unul dintre avantajele distrugerii stocurilor. Multe firme au stocuri imense, a caror valoare de vanzare este zero, insa le metin pentru ca asa le pot prezenta actionarilor o situatie financiara buna”, subliniaza Cornel Dinu.

Alte avantaje ale distrugerii bunurilor sunt, pe termen lung, cresterea vazarilor, pentru va firma comercializeaza produse de calitate. De asemenea, printre efectele posibile se numara si oferierea de preturi competitive, datorita unui bun control al costurilor si veniturile obtinute din valorificarea pieselor ramase ca urmare a dezafectarii mijlocului fix.

“Exista situatii in care diferenta este pozitiva, societatea realizand un profit in urma casarii”, detaliaza Daniela Moraru.

Dezavantajul distrugerii de produse este pierderea financiara, deoarece o asemenea decizie afecteaza profitul companiei.

Taxele implicate
Una dintre taxele cu implicatie in distrugerea stocurilor este TVA-ul.

“Din punct de vedere fiscal, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, bunurile constatate lipsa din gestiune sunt considerate livrari de bunuri, prin urmare trebuie colectata taxa pe valoare adaugata”, mentioneaza Daniela Moraru.

Fac exceptie de la aceasta prevedere produsele perisabile, bunurile distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta majora, bunurile care nu mai pot fi valorificate, precum si activele corporale fixe casate.

“Vanzarea in pierdere nu este considerata livrare de bunuri astfel incat, nu mai trebuie sa se colecteze TVA pentru diferenta neacoperita de pretul de vanzare”, mai spune Daniela Moraru.

Pe langa TVA, in ceea ce priveste impozitul pe profit, in cazul vanzarii sub pretul de achizitie, exceptand vanzarile de lichidare si soldare, diferenta neacoperita de pretul de vanzare va fi o cheltuiala nedeductibila.

“Nu intra sub incidenta acestor prevederi stocurile si mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta majora, in conditiile stabilite prin norme. Prin urmare, cheltuiala cu descarcarea din gestiune a marfurilor lipsa la inventariere, imputabile, va fi o cheltuiala deductibila la calculul impozitului pe profit”, mentioneaza Daniela Moraru.

Costurile distrugerii de stocuri
Dintre cheltuielile legate de distrugerea bunurilor, cele de dezasamblare, transport si incinerare sunt cele mai importante. Alte cheltuieli sunt legate de codurile de bare si de pierderea catorva zile din programul de lucru pentru inventar. Daca se apeleaza la o firma de specialitate pentru distrugerea bunurilor, se adauga la cheltuieli si tariful solicitat de aceasta.

In cazul in care produsele se vand cu un pret sub cel de productie sau achizitie, atunci trebuie luata in calcul si diferenta dintre pretul de achizitie si cel de vanzare.

“In cazul donatiilor, nu exista alte cheltuieli suplimentare”, adauga Cornel Dinu.

Procedura de distrugere a stocurilor variaza intre doua si 30 de zile, in functie de motivul pentru care se ajunge la distrugerea stocurilor, dimensiunea stocului, tipul de produs si numarul de ore necesar pentru inventariere.

Daniela Moraru spune ca, daca produsele au fost asigurate, timpul necesar pentru acest proces depinde si de numarul de ore necesare societatii de asigurare  pentru a determina modul si motivul care au dus la distrugerea bunurilor in cazul celor pierdute, furate sau distruse in urma calamitatilor naturale.

Redactor: Alina Botezatu

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.