Intoarce-te la prima pagina a articolului - pagina 1

Unii dintre cei care se afla la inceput de drum se plang de feedback-ul negativ pe care il au noile proiecte lansate in industrie. Ti se pare ca sunt tratati prea dur?
Eu cred ca este un test si cred ca este bine sa existe. Oamenii trebuie filtrati, pentru ca nu oricine poate sa faca asta. Este ceva normal. Dovada stau toti oamenii care au primit feedback negativ, au continuat sa mearga mai departe si acum sunt ok. Faptul ca ei sunt acolo in ciuda feedback-ului negativ arata ca se poate, iar daca altii nu pot, asta spune ceva despre ei, din pacate.

Da, nu este cel mai propice mediu, lumea nu te incurajeaza, e ceva natural si se intampla in orice mediu sa fie mai multi cei care incerca sa te opreasca.

E interesant ca de multe ori cei care incearca sa te opreasca nu o fac din rea vointa. Asta se vede cel mai bine cand esti intr-un grup de prieteni si incerci sa iti faci o firma. Aproape invariabil acei oameni vor incerca direct sau nu sa te tina in grupul lor, sa te convinga ca este riscant, dar nu pentru ca nu le-ar placea sa reusesti, ci fiindca in mintea lor exista un grup din care unul incearca sa plece.

Tu ai folosit feedback-ul negativ primit in legatura cu proiectele tale?
Da. Insa primul pas este sa te intrebi cine este cel care iti da feedback. Uneori este cineva important, alteori este cineva care are o problema cu tine. De cele mai multe ori este un om pe care tu nu il cunosti si despre care banuiesti ca este un cititor al blogului tau.

Urmatorul pas este sa te intrebi daca exista macar o sansa ca omul acela sa aiba dreptate. Daca ti se pare ca da, ar fi posibil, chiar daca tie nu iti place, trebuie sa verifici.

Este important sa asculti. Insa la inceput nu o poti face pentru ca esti entuziasmat si crezi foarte tare in proiectul tau - nu esti suficient de lucid sa primesti feedback negativ. Dar cred ca este ok sa nu o faci, chiar daca te tine putin din dezvoltare, este bine pentru ca nu te demotiveaza. Si asta este cel mai important la inceput - sa nu renunti.

Daca vezi ca proiectul tau nu ajunge acolo unde iti doresti, cand renunti?
Eu nu cred in asta. Nu cred ca nu se poate. Cred ca daca reusesti sa te tii cumva de ideea ta, mai devreme sau mai tarziu reusesti sa o faci. Este foarte posibil ca strategia pe care ai ales-o sa fie gresita, dar ce trebuie sa faci este sa adaptezi strategia. Este in regula sa modifici planul atata timp cat obiectivele pe termen lung raman fixe si incerci sa ajungi tot timpul la ele.

Din pacate, nu cred ca exista o modalitate de a afla daca este mai bine sa renunti dupa primul an sau dupa primii zece, insa cred ca asta ii face speciali pe oamenii care reusesc - si-au dat seama la un moment dat daca este cazul sa renunte sau nu.

Cat de important crezi ca este planul de afaceri pentru atingerea obiectivelor?
Nu cred in plan de afaceri. Noi am stiut ce vrem sa facem - vroiam sa schimbam lumea pe de-o parte in ceea ce priveste cartile din Romania in online si apoi la un nivel mai mare, al societatii, la nivel de educatie. Am avut impresia ca daca facem suficient de bine un blog si suntem cunoscuti pentru asta, o sa mearga.

La un moment dat ne-am dat seama ca este ceva gresit, fiindca aparent ne trebuie multi bani pentru ceea ce vrem sa facem, si am schimbat strategia astfel incat sa facem bani.

De asemenea, mi-am dat seama ca nu pot face asta de unul singur - nu este suficient sa fie niste oameni care scriu bine iar eu sa ma ocup de restul. Atunci iar am modificat un pic strategia si am inceput sa cautam oamenii potriviti care sa faca si alte lucruri in afara de scris.

Totdeauna am avut discutii legate de pozitia bookblog in diverse clasamente precum ZeList si ce nu intelege lumea este ca astea nu sunt obiectivele noastre. Sunt doar niste obiective intermediare, pe care ne-am vazut nevoiti sa le atingem ca sa ajungem la obiectivele noastre. Nu stiu exact ce ne mai trebuie ca sa ajungem unde ne dorim, dar daca ar fi nevoie sa construim 500 de biblioteci ca sa ajungem unde vrem, o sa gasim fonduri.

Care este obiectivul vostru?
Nu cred ca exista un obiectiv final. “It’s the journey, not the destination”, noi ne distram foarte bine cu acest drum, schimbam ceva si nu cred ca as vrea vreodata sa spun “Gata, am terminat tot ce aveam de facut!”.

Avem niste obiective foarte mari, insa cred ca in momentul cand ne vom apropia de ele o sa ne propunem unele si mai mari. Nu cred ca vom termina vreodata, fiindca este destul de putin probabil sa schimbam noi fundamental toata lumea si sa o facem mai buna. Ce putem sa facem este sa schimbam foarte mult din ea.

Acum ne dorim sa schimbam puternic sistemul educational din Romania, dar asta pe termen lung - peste cativa ani sa incepem. Vrem sa implicam cat mai multi oameni care sa faca schimbari mici in jurul lor si, la un moment dat, vom incerca sa iesim cumva si international, dar avem atat de mult de lucru in Romania incat o sa mai dureze un pic.

Sunt foarte multe de schimbat in tara, apropos de efervescenta din ultima perioada in legatura cu proiectele internationale. Eu nu ma regasesc deloc in asta, nu am simtit niciodata nevoia si nici nu m-as duce in afara, chiar daca as avea posibilitatea, pentru ca inca vad in jurul meu in Romania mai toate oportunitatile si satisfactiile pe care mi le-as putea dori, din punct de vedere al banilor si al schimbarilor care se pot face si al sentimentului ca ceea ce facem noi conteaza.

De exemplu, ma uit la bookblog si la incercarea mea de a gasi un model de inspiratie din afara si nu am reusit sa gasesc decat foarte putine, iar strict pe zona de carti, din ce stiu eu (si am facut destul research), nu exista un proiect de genul bookblog nicaieri, din punct de vedere al calitatii si al vizitatorilor. Da, mai exista proiecte strict pe carti, dar nu asa.

Cred ca extinderea noastra pe international ar fi mai degraba bazata pe influenta, decat pe cuceriri. Si mai cred ca peste tot in lume, lucrurile facute la nivel de excelenta vor fi apreciate, deci este suficient sa gasim un loc in care credem ca putem schimba ceva si sa mergem acolo.

Sunt persoane care cauta inspiratie pe pietele din afara tarii pentru afacerile pe care vor sa le lanseze in Romania. Crezi ca asta este o idee buna?
Cred ca cei care vad un proiect in afara si vor sa faca si ei unul la fel au prea mult timp liber. Eu am o problema cu modelele, mi se pare ca daca toata lumea se duce intr-o directie, tu trebuie sa te duci in partea cealalta. Sigur, este util sa fii informat, asta fac si eu - citesc multe bloguri si site-uri din afara.

Este posibil ca unele proiecte replicate sa functioneze, dar poate nu in aceleasi momente. Daca vrei sa replici un proiect care a functionat in SUA acum cinci ani, s-ar putea sa mearga, pentru ca intre timp piata noastra ar putea sa fi ajuns la acel nivel. Insa mi se pare ca lucrurile sunt atat de imperfecte in Romania, incat daca ai un pic de bun simt, acesta va valora mult mai mult decat orice vezi in afara si incerci sa aplici in tara.

Practic nu ma pot gandi la un domeniu din online-ul romanesc la care sa ma uit ca non-expert si sa ma gandesc ca nu as putea face ceva mai mult, daca as vrea. Nu este nicio nisa suficient de bine acoperita, ceea ce inseamna ca a te uita in afara este din start gresit.

Cred ca ar trebui sa ne uitam mai mult in afara in momentul in care vrem sa perfectionam ceva ce avem deja, nu in momentul cand vrem sa incepem ceva de la zero.

De exemplu, in primii doi ani de bookblog, eu nu am cautat nimic legat de carti din afara. Apoi am inceput sa ma uit sa vad daca nu cumva gasim ceva similar si puteam lua ceva sa testam, sa adaptam, sa vedem daca putem sa ne imbunatatim.

Cand construiesti o afacere, cat de importante sunt sfaturile din partea unor parteneri de business sau advisori?
In cazul meu, pe de-o parte ma gandesc ca da, mi-ar fi fost foarte util sa am niste oameni cu care sa vorbesc la inceput, dar pe de alta parte sunt convins ca daca oamenii aceia ar fi existat, i-as fi ascultat, dar nu cred ca as fi facut ce zic ei, as fi facut tot ceea ce gandeam eu. E ca la un cazino in care intri si ai niste jetoane si stii sau crezi ca e o chestiune de noroc, deci teoretic, a trage de manete tine de sanse, insa intrebarea este - daca ai avea pe cineva cu tine, l-ai lasa sa traga de manete in locul tau sau ai trage tu?

Mi se par utili advisorii, mi se pare ca pot ajuta, dar mai degraba prin alte lucruri, de genul networking, acces la resurse si povesti din care sa tu sa iti extragi ce ai nevoie, mai degraba decat sa iti spuna cum sa faci lucrurile.

Din punctul asta de vedere, ce se intampla acum in Romania este ca am inceput sa avem cativa oameni care se pricep la business, care sunt sustinuti de niste lucruri concrete pe care le-au facut si cred ca pot sa ii ajute destul de mult pe antreprenorii care sunt la inceput, dar mai degraba prin networking si acces la informatii decat prin sfaturi concrete.

In ce masura te-a schimbat bookblog?
Fundamental. Eu mi-am facut prima firma pe la 17 - 18 ani, dar in mod cert bookblog este business-ul care m-a maturizat cel mai mult pentru ca este si afacerea in care am stat cel mai mult pana acum. Motivul nu este insa legat de business, ci este legat de oameni.

M-a maturizat pentru ca mi-a definit un alt gen de resonsabilitate decat aveam inainte. Una este responsabilitatea pe care orice manager/antreprenor o simte la un moment dat legata de bani si cu totul altfel stau lucrurile cand vine vorba de a fi responsabil de niste vise, de lucruri care tin mai putin de bani si mai mult de increderea pe care alti oameni o au in tine.

Am invatat si ca nu am voie sa fiu specialist. Stiam asta, o citisem intr-o carte la un moment dat, insa abia la bookblog mi-am dat seama ca daca vrei sa performezi ca antreprenor, trebuie sa ai puterea sa renunti la statutul de specalist intr-un anumit domeniu si sa intelegi ca probabil cel mai important scop al tau este sa gasesti oamenii care au potential de a fi mai buni decat tine in anumite zone. Este un pas destul de greu de facut.

Intoarce-te la prima pagina a articolului - pagina 1

Cristina Alexandru

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.