Masina Timpului este un proiect in care Sergiu leaga inteligenta emotionala de experimentarea marilor notiuni ale vietii (dreptatea, adevarul, curajul etc.), punand accent pe exercitiul creativitatii.

Totul a pornit de la o discutie cu fiul sau, in care si-a imaginat cum ar fi ca o mare personalitate ca Napoleon sa vina prin Masina Timpului si sa experimenteze alaturi de copii ce inseamna increderea de sine.

Noul business este o extindere a pasiunii sale pentru televiziune si se deruleaza sub forma unor ateliere de lucru in care sunt folosite elemente din teatru si televiziune, pentru a integra procesul educativ intr-un plan familiar de divertisment, insa unde copilul este element activ, nu spectator.

Intr-un interviu acordat startups.ro, Sergiu povesteste cum a ajuns la acest concept, care este modelul de business si cum si-ar dori sa il dezvolte.
 

startups.ro: De ce ai vrut sa faci un proiect dedicat copiilor?
Sergiu Mihalcea: Inspiratia mi-a venit de la fiul meu, Filip. Este recunoscut faptul ca un copil cu varsta intre 7 ani si 10 ani este in perioada cand se formeaza constiinta de sine. Raportul lui cu ceilalti, raportul lui cu lumea si raportul cu el insusi consider ca sunt trei elemente extrem de importante pentru formarea unui copil si a unui om. Ceea ce fac copii la scoala si ceea ce fac foarte bine este legat de cunostinte. Dar nu cred ca cineva poate considera acum, in 2012, ca doar cunostintele dobandite pregatesc un om pentru a trai in societate.

Mai ales ca pornim de la fapte pragmatice: parintii nu isi mai aloca timp de calitate cu copii, ceea ce este primordial. In trecut, inteligenta emotionala o dadea foarte bine si mediul sanatos al unei familii si al unei societati, ori acesta a cam disparut. In societate exista o neintelegere asupra lucrurilor de valoare in viata, a valorilor elementare si de baza, pentru a crea o viata buna. In programul pe care l-am lansat este vorba despre a impartasi valorile de viata astfel incat cel mic sa le asimileze, pentru ca va trebui sa creasca pe picioarele lui.

Masina Timpului este un concept dedicat exclusiv copiilor, inteligentei emotionale, despre care fie se stie foarte putin, fie nu este aplicata cum ar trebui.
 

Cand ai inceput sa te gandesti la concept?
Am inceput sa ma gandesc la concept acum doi ani, a mers greu sa fie scris, elaborat, cu toate ca este foarte simplu, dar este vorba de modalitati pe care le experimentez. Nu am vrut sa fie niciun alt sistem deja facut. De aceea, elementele generale pe care le-am adus acolo sunt de gasit in orice alta institutie de formare, dar modul in care le aplic, tine de propria mea viziune. Copii intra intr-un program de edutainment - educatie si divertisment, prin care, treapta cu treapta, descopera lucruri.

Conceptul are la baza trei elemente principale: capacitatea de a intelege; capacitatea de a percepe; capacitatea de a reactiona. Eu nu folosesc cuvantul a invata, pentru ca a experimenta este o notiune de baza a vietii.
 

Cum ai ajuns la conceptul pe care il aplici?
Ca jurnalist, am participat in ultimii ani la cateva intalniri speciale: o conferinta unde profesorul Nicola Cuomo a discutat despre dezvoltarea inteligentei emotionale la copii cu autism, si unde era important sa vezi ca intelegerea sentimentelor celorlalti, perceptia si reactia pe care o ai, nu tin neaparat de o pedagogie speciala - a impartasi un sentiment de bunatate, iubire, de intelegere, de prietenie, e universal valabil pentru orice om; un eveniment legat de sistemul de educatie Montessori, precum si alte discutii despre sisteme de educatie non-formala.

Dupa aceste intalniri speciale, mi-am format un concept care are la baza o nevoie principala: cum sa dezvolti capacitatea copilului de empatie, de intelegere, de perceptie si de reactie (asa cum defineste Daniel Goleman inteligenta emotionala), dar pe care eu am legat-o de valorile vietii, pentru ca degeaba intelegi reactiile celorlalti, sentimentele lor, daca nu le atasezi la un sistem al tau de valori. Nimeni nu se asteapta ca cei mici sa conceptualizeze binele, libertatea, dreptatea, dar ei trebuie sa le simta. De exemplu, in cadrul programului despre bani, este important din punctul meu de vedere cum inteleg ei sa se perceapa in raport cu banii parintilor. Un copil nu are intelegerea a ceea ce inseamna conceptul de bani, dar intra intr-un joc de rol in care unul dintre ei castiga bani, altul ii pierde, important fiind cum gandesc dincolo de latura practica si intelesul lor.
 

Cum se desfasoara programul?
Conceptul presupune ca educatia vine prin exemplu. Iar cum in societatea asta exemplele sunt din ce in ce mai rare, prin Masina Timpului vine un anumit personaj. Am ales cate un exponent, in functie de notiunile de baza ale vietii (dreptatea - Socrate, adevarul - Sherlock Holmes, curajul - Napoleon etc.).

Copii intra in spatiul dedicat programului si gasesc o scrisoare de la personajul care vine din timp, in care li se spune sa faca o anumita activitate, dar sa lucreze in grup. Apoi, rezultatul muncii lor ramane in sertarul Masinii Timpului si, daca toate lucrurile sunt ok, vine personajul si incep alte serii de activitati.
Programul dureaza o ora si jumatate iar Masina Timpului este punctul de plecare. In acel spatiu mai exista, de exemplu, o familie de papusi, prin care copii se transpun in rolurile parintilor lor, in rolurile colegilor lor, pe temele programului.

Nu se discuta datele istorice si de bine sau de rau ale personajului care vine din timp, pentru ca noi vorbim de chestiunile inspirationale legate de un copil. In prima faza nici nu conteaza cine este personajul si nici nu conteaza sa te intrebi cat intelege copilul din Socrate.

Sunt lucruri de discutat din biografia lor de catre oamenii maturi, dar elementele esentiale fiecarui personaj tin de lucrurile de baza - cu ce a contribuit el fundamental la bunul mers al acestei lumi - acel lucru, acel demers ne intereseaza si il experimentam.
 

Cu ce se deosebeste acest program fata de altele care se adreseaza copiilor?
Divertismentul in care copii sunt pictati pe fata sau invata sa faca un copac din popcorn este foarte frumos, dar pe mine ma intereseaza cum isi antreneaza ei capacitatea de a gandi, de a te pune in situatii in care sa iei decizii. Despre asta e vorba - copii intra in roluri prin care trebuie sa ia o decizie si atunci experientele din biografiile marilor personalitati, concepte sau lucruri importante pe care le-au scris, se transforma in activitati. De exemplu, in cazul mitului lui Gyges, copii intra in poveste, primesc inelul si o tema (daca sa faca sa nu ceva rau) - cand sunt vazuti niciunul nu face acel lucru, dar cand iau inelul si pot sa devina invizibili incep sa il faca. Atunci incepem sa discutam acea experienta - de ce faci un lucru cand nu esti vazut, daca la inceput ai spus ca nu este bine. Practic, ii pui in fata unor lucruri prin care experimenteaza si gandesc.

Fiecare element important din viata, din creatia unui om special al umanitatii, l-am transformat intr-o mica experienta - incepand de la mitul pesterii lui Platon pana la inelulul lui Gyges, care sunt chestii filosofice (n. red. - Sergiu este licentiat in filosofie), dar pe care le poti aduce in intampinarea copiilor, punandu-le intr-o activitate de joc, in care sa le experimenteze alaturi de alti copii.

Diferenta intre conceptul meu si orice altceva ca educatie este ca degeaba ii spui copilului tau - sa nu minti, ca este rau, daca pe tine te vede ca minti. Rolul de model pe care il ai asupra copilului este fundamental, copii inteleg oricum tot, chiar daca nu acum, ci mai tarziu. Eu vreau ca ei sa simta, sa vada pe pielea lor ce e minciuna, ce iti aduce bine adevarul, sa simta ce e bine si ce e rau, ce e dreptatea si ce e nedreptatea.

Este fundamental din punctul meu de vedere ca om, ca parinte, ca om care cauta un sens in viata, sa intelegi ca viata este formata din bine si rau si sa ii dai acelui copil niste unelte cu care sa se poata lupta. Cunostintele sunt importante, dar care este rata de reusita in viata a oamenilor care sunt dotati cu inteligenta emotionala si pur si simplu au deschidere catre viata, asa cum e ea, si cati dintre cei care au avut succes in scoala si erau cei mai buni la materii, nu au reusit in viata?
 

Cand ai inceput activitatea?
Am deschis programul de doua luni si functionam seara, pentru ca atunci pot veni parintii cu copii. Sunt grupe mici, de cate patru - opt copii, ca sa dedicam timp activitatilor axate pe personalitatea fiecaruia. Toti copii care au participat la un program, au revenit si la alte programe. Ce ma surprinde este ca vin copii din ce in ce mai mari - programul este facut pentru copii cu varste intre cinci ani si noua ani si vin in procent tot mai mare copii de 10 ani - 12 ani.
 

Care au fost investitiile in lansarea proiectului?
Masina Timpului e un proiect care a inceput de la zero, zero lei, pentru ca asa au fost lucrurile. A pornit de la un concept foarte bun, pe care l-am tot amanat, pentru ca eram intr-un moment in care nu au fost bani sa il fac. Dar mi-am dovedit ca daca vrei, poti sa faci ceva. Daca demersul tau este util si tu ca persoana ai un caracter si o vizibilitate in fata oamenilor care pot sa puna umarul, il poti face.

E un business facut cu ajutorul prietenilor - de exemplu, un prieten m-a ajutat cu inchirierea spatiului (n. red. - intr-o vila din centrul Bucurestiului); toate materialele si amenajarile au fost facute in urma unei discutii pe care am avut-o cu un alt bun prieten, caruia i-am spus ce vreau sa fac iar el mi-a spus ”Maine ai banii, ia-i si fa asta”.

Sunt oameni care nici nu au vrut actiuni, nu au vrut sa fie in firma, ci doar vroiau sa vada ca fac proiectul bine.
 

Cate persoane sunt in echipa?
Eu sunt formatorul principal, pentru ca eu fac activitatile si imi doresc foarte mult ca lucrurile sa mearga bine. Tot eu discut si cu parintii, pentru ca vreau sa ii stiu, sa vad ce isi doresc. In echipa sunt eu si inca doi colaboratori, care sunt personajele oamenilor care vin din timp. Ei sunt angajati, dar sunt acolo incercand sa facem lucrurile bine si sa facem proiectul sa creasca.
 

Care este modelul de business?
Parintii platesc o taxa (30 de lei in timpul saptamanii si 50 de lei in weekend) pentru fiecare participare la un program sau pot face un abonament. Am inceput cu sase programe, dar am extins pe parcurs si am ajuns la 13 programe.

Necesitatea unor grupe mici de lucru este pentru binele copilului, nu vreau sa fie grupe mai mari si sa se piarda valoarea conceptului. Strict legat de business conteaza mult ca se fac grupe recurente, mai ales ca functionam de doar doua luni.

Acum proiectul incepe sa se sustina din oamenii care vin si asta este elementul primordial. Din taxele platite de parinti se acopera costurile chiriei si materialelor necesare.
 

Cum ti-ai dori sa sa dezvolte proiectul?
L-as vedea ca o incununare a ideii mele experimentate in practica daca dupa cativa ani as reusi sa il duc mai departe, sub forma de franciza.

Eu am facut un concept dedicat educatiei avand in primul rand motivatia de parinte. Un lucru care mi se pare foarte interesant si paradoxal este urmatorul: daca stai sa te gandesti bine, tot ceea ce experimenteaza viata, ca sistem educational, este numit sistem educational non-formal sau neconventional. Adica viata ar fi pe cale de consecinta o chestiune de alternativa - daca vrei sa experimentezi viata, uite, ai sistemele neconventionale. Pe cand, din punctul meu de vedere, necesar ar fi sa fie invatata peste tot in scoli.

Interviu realizat de Cristina Alexandru

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.