(3) Sa inveti sa te comporti ca o firma


Asa cum am spus deja, am avut norocul sa-mi aleg o meserie care mi-a placut, si, in general, am muncit intotdeauna cu drag si placere. Dar nimic nu se compara cu avantul cu care muncesti pentru tine. Motivatia e inzecita, insutita probabil. Si vine cumva firesc, intr-un sigur suflu cu restul.

 

E cu atat mai de mirare cu cat ai fost un angajat constiincios. Te ia prin surprindere, e aproape ca un exces de zel. Tu care stii ca oricum ai fost intotdeauna muncitor si ti-ai facut intotdeauna treaba, te vezi muncind si mai mult. Se poate mai mult? Ei bine, neinvatata cu jumatatile de masura, nu stiam ca se poate mai mult. Dar da, chiar se poate mai mult.

Ce pot sa va spun despre mine, si probabil e valabil pentru majoritatea antreprenorilor la inceput de drum, este ca am muncit aproape peste limitele organismului. Si toate astea fara sa simt prea mult.

De simtit, am simtit mai tarziu, peste cateva luni, cand corpul s-a revoltat un pic de tratamentul la care il supusesem. Insa, pana atunci, lucram toata ziua, veneam acasa tarziu, mai lucram si acasa, cam pana pe la 2 dimineata, dormeam cateva ore si o luam de la capat. Nu lasam niciodata nimic pe a doua zi, lucrurile trebuiau sa fie facute, si stateam sa le fac indiferent cat dura acest lucru.

In acea perioada, prietenii nu m-au mai vazut prea des, facturile la telefon mi-au crescut mult, caci singura compensare de a nu-i mai vedea, era totusi sa vorbim, printre picaturi, cand reuseam. Nici acum nu sunt foarte departe de acelasi ritm de viata, si probabil, cel putin cativa ani, pana la crestere si consolidare, asa va fi. Doar ca m-am mai obisnuit cu acest ritm, si acum stiu ca este firesc.

Iata de ce cred ca antreprenorii la inceput au o problema de personal: dincolo de problema concreta a recrutarii si a gasirii personalului specializat, este greu sa intelegi ca un angajat nu este intotdeauna dedicat, nu este intotdeauna devotat, nu este intotdeauna serios, nu este intotdeauna constiincios. Mai ales, daca ai fost angajat tu insuti, inainte de a fi antreprenor, si, mai ales, daca ai fost un angajat care isi facea treaba, ti-e greu sa intelegi un alt fel de angajat.

Iar cineva care sa inteleaga business-ul tau la fel de bine ca tine, care sa isi insuseasca felul in care vezi lucrurile, si sa le faca in acelasi mod, este aproape imposibil de gasit.

Ca sa revenim la ritmul de lucru: nu cred ca se moare de munca, apropo de o polemica de acum un an. Se moare de stres, se poate muri, banuiesc, intr-un mediu in care nu esti inteles, in care esti contrariat, de hartuire, de nemultumire. Dar de munca si oboseala nu se moare, va spun eu, pentru ca nu sunt altfel decat un om normal, si am stat ore intregi, zile la rand, multe luni una dupa alta, la munca.

Ba si mai mult, pot adauga ca unele din sarcinile mele implica deja de doi ani deplasari frecvente din Bucuresti in orase din cele mai diverse din toate colturile tarii, unele chiar foarte indepartate. E obositor, dar nu se moare. Chiar si atunci cand cadenta pare infernala.

Sa va dau doar un exemplu de program: miercuri, calatorie pentru un eveniment la Braila, plecare la 6.00 dimineata din Bucuresti. De la Braila, dupa eveniment, plecare spre Targu-Jiu, a doua zi, moderarea unui eveniment, plecare spre Drobeta Turnu Severin, pentru un alt eveniment. Intoarcere la Bucuresti vineri seara. Un week-end cu munca la Bucuresti, iar urmatoarea luni plecare spre Ialomita, eveniment, plecare la 18.00 din Urziceni spre Bistrita (peste 500 de km), unde aveam eveniment marti dimineata. Si cam asa in toate saptamanile. Drumurile, plus munca la Bucuresti.

Dar, sa revenim la inceputuri. Primul meu client a fost foarte solicitant, insa, a fost, recunosc, norocul meu. Sunt constienta ca am avut cea mai buna varianta de inceput: decat sa fac firma si sa incerc sa caut abia apoi clienti, a fost mult mai bine sa am un client deja de la inceput. Si clar ca asta merita tot efortul din lume. Merita sa te dedici complet, mai ales ca primul client are si atributia de a fi o carte de vizita pentru o companie.

 

Gabriela Malcinschi este manager al BTL MediaCom, companie de PR si comunicare, si are o experienta de 14 ani in presa. A absolvit cursurile Institut Universitaire Technologique, comunicare, specializarea jurnalism, la Bordeaux, in 1994.

 

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

 

Citeste aici articolele anterioare din "Jurnal de start-up".

 


Nu exista comentarii