"De foarte multe ori, intarzierea determinarii situatiei de insolventa a firmei - debitor scade semnificativ sansele de redresare ale acesteia in cadrul procedurii", spune pentru startups.ro Simona Petrisor, Senior Associate la firma de avocatura Salans.

Confrom reprezentantilor Uniunii Nationale a Practicienilor in Reorganizare si Lichidare (UNPIR), cele mai multe proceduri de insolventa sunt deschise la cererea creditorilor bugetari, in special ai Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, iar domeniul din care provin cele mai multe companii in aceasta situatie este comertul.

Procedurile de lichidare
Cea mai rapida procedura pentru lichidarea unei companii este insolventa simplificata, prin care se intra direct in faliment. Acest lucru poate fi facut imediat sau dupa o perioada de observatie de maxim 60 de zile, in care sunt analizate toate ducumentele.

Insolventa simplificata poate fi utilizata in cazul firmelor care nu au bunuri de patrimoniu, au probleme financiare, adminsitratorul a disparut si nu pot fi gasite actele constitutive si documentele financiare sau nu prezinta anumite acte in termenul prevazut de lege.

O alta varianta de insolventa este cea generala. In acest caz, prima etapa este perioada de observatie, care dureaza de la deschiderea procedurii si pana la aprobarea planului de reorganizare sau intrarea in faliment. Una dintre principalele masuri este ca administratorul judiciar sau lichidatorul sa notifice tuturor creditorilor firmei ca s-a deschis procedura de insolventa impotriva acesteia.

Dupa notificare, creditorii isi inregistreaza declaratiile de creanta. Spre deosebire de ceilalti creditori, salariatii firmei nu vor completa astfel de declaratii, creantele lor fiind inregistrate de administratorul judiciar pe baza datelor din bilant.

Insolventa poate fi ceruta si prin inregistrarea la tribunal, de catre lichidator, a tabelului preliminar sau definitiv al creantelor. Administratorul judiciar examineaza activitatea firmei si intocmeste un raport amanuntit asupra cauzelor care au dus la insolventa si asupra posibilitatiilor de reorganizare a acesteia sau a motivelor care nu permit reorganizarea.

"Administratorul judiciar sau lichidatorul este desemnat de judecatorul sindic (n.red - cel care aplica procedura de insolventa), prin hotararea de deschidere a procedurii de insolventa, in functie de tipul ei, si supus cofirmarii sau infirmarii de catre creditori", detaliaza Simona Petrisor.

Reorganizarea
Dupa inceperea procedurii de insolventa urmeaza reorganizarea firmei, care poate sa dureze pana la trei ani.

"Conform legii, se poate propune, pana la un anumit moment in cadrul procedurii, reorganizarea debitorului, fie prin restructurarea si continuarea activitatii, fie prin lichidarea unor bunuri din averea acestuia", mai spune Simona Petrisor.

Reorganizarea poate fi facuta de companie cu aprobarea Adunarii Generale a Actionarilor, de administratorul judiciar, prin raportul de evaluare, sau de creditorii companiei.

"Creditorii pot sa reorganizeze debitorul, in cazul in care detin impreuna cel putin 20% din valoarea totala a creantelor cuprinse in tabelul definitiv al creantelor", adauga Simona Petrisor.

Procesul de reorganizare cuprinde perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile financiare si piata pentru oferta firmei, un program de plata a creantelor si masurile de punerea in aplicare. De exemplu, aceste masuri pot fi pastrarea sau nu a vechiului management, provenienta resurselor financiare necesare pentru reorganizarea companiei, lichidarea anumitor bunuri si modificarea actului constitutiv al acesteia.

"Planul de reorganizare propus trebuie admis de judecatorul sindic si apoi confirmat de acesta pe baza votului creditorilor", explica Simona Petrisor.

Daca se confirma planul, compania va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar, cu raportari periodice catre comitetul creditorilor, pana la data la care judecatorul sindic va dispune inchiderea procedurii de insolventa sau intrarea companiei in faliment.

"In timpul executarii acestui plan, actionarii debitorului nu vor putea interveni in conducerea activitatii acestuia, cu exceptia situatiilor prevazute expres de lege si de planul de reorganizare", adauga Simona Petrisor.

Daca planul de reorganizare nu este admis si confirmat, debitorul intra in faliment.

"In practica, nu sunt foarte dese situatiile in care un plan de reorganizare este votat de creditori. Statisticile arata ca in marea majoritate a cazurilor, debitorii impotriva carora se declanseaza procedura de insolventa ajung in faliment", subliniaza Simona Petrisor.

Lichidarea
Falimentul este decis de judecatorul sindic, care ridica dreptul de administrare al reprezentantilor firmei. Lichidatorul va alcatui tabelul definitiv al creantelor impotriva companiei la fel ca in perioada de observatie, pe baza notificarilor si declaratiilor efectuate de creditorii firmei, pentru creantele din momentul in care se deschide insolventa.

Printre documentele depuse de companie se numara bilantul certificat de catre administrator si cenzor sau auditor, balanta de verificare pentru luna precedenta datei inregistrarii cererii de insolventa, o lista a bunurilor companiei, inclusiv toate conturile si bancile prin care debitorul isi ruleaza fondurile.

Acestora li se va adauga o lista a numelor si a adreselor creditorilor, o lista cu platile si transferurile din patrimoniu efectuate de firma in cele 120 de zile anterioare inregistrarii cererii introductive, precum si contul de profit si pierdere pe anul anterior depunerii cererii. Va fi atasata si o lista a activitatilor curente pe care firma vrea sa le desfasoare in perioada de observatie.

Urmatorul pas este ca lichidatorul sa identifice bunurile firmei, sa faca un inventar pentru a le descrie si a indica valoarea lor aproximativa la acea data.

"Cu aprobarea comitetului creditorilor, lichidatorul va angaja un expert evaluator, pe cheltuiala averii debitorului, pentru evaluarea bunurilor atat separat, cat si ca unul sau mai multe ansambluri in stare de functionare, daca este cazul", descrie Simona Petrisor.

Dupa inventar, lichidatorul vinde bunurile companiei, sub controlul judecatorului-sindic, in bloc sau individual, prin licitatie publica, negociere directa sau o combinatie a celor doua, in functie de decizia creditorilor.

Falimentul se inchide cand judecatorul-sindic aproba raportul final realizat de lichidator, iar toate fondurile sau bunurile firmei au fost distribuite si fondurile nereclamate au fost depuse la banca. In urma cererii lichidatorului, judecatorul-sindic pronunta sentinta, inchide procedura, si radiaza compania.

"In cazul falimentului unei societati, lichidatorul judiciar poate alege care dintre contractele in curs de executare ale debitorului vor fi mentinute si care vor fi reziliate imediat. Astfel, lichidatorul judiciar poate decide mentinerea contractelor de furnizare de utilitati pana la lichidarea definitiva a debitorului, pentru ca acestea sunt necesare realizarii operatiunilor de lichidare a societatii", mai spune Simona Petrisor.

Daca unii dintre furnizori raman proprietarii bunurilor vandute pana la plata integrala a pretului de catre firma, acest lucru este inregistrat in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare. In anumite conditii, furnizorii isi pot recupera bunurile din averea firmei, cu evitarea concursului celorlalti creditori cu privire la aceste bunuri.

Ordinea in care se achita creantele
Primele datorii platite de companie sunt taxele, timbrele sau alte cheltuieli aferente insolventei. Aici sunt incluse cheltuielile pentru conservarea si administrarea bunurilor firmei, cele pentru practicieni in insolventa (administrator judiciar sau lichidator) si procedurile de executare. Costurile cu procedurile de executare variaza, in functie de intinderea si compozitia averii companiei si se suporta din averea acesteia.

Urmatorii care isi primesc banii sunt angajatii. Sumele pentru ei provin din Fondul de garantare pentru plata creantelor In situatie de faliment, lichidatorul le desface de urgenta contractele individuale de munca angajatilor, cu un preaviz de 15 zile lucratoare.

Creditele sunt urmatoarele pe lista de plati, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate de institutiile de credit dupa deschiderea procedurii si creantele din continuarea activitatii firmei, dupa deschiderea insolventei.

Cele mai multe datorii din cauza carora firmele intra in insolventa sunt cele bugetare, dupa cum spun reprezentantii UNPIR.

Printre ultimele plati achitate se numara cele care acopera datoriile negarantate si datoriile catre asociati sau cele cu titlu gratuit ale firmei.

"In cazul in care debitorul a constituit garantii reale asupra unor bunuri din averea sa in favoarea unor creditori, atunci fondurile obtinute din vanzarea acelor bunuri vor fi folosite cu prioritate de lichidatorul judiciar pentru plata cheltuielilor aferente vanzarii respective si platii creditorilor garantati cu bunurile respective", subliniaza Simona Petrisor.

Reprezentantii UNPIR mentioneaza ca, in general, datoriile catre creditori se pot recupera integral doar prin reorganizare si rar prin lichidare (vanzare active si recuperari).

Alte consecinte
In cazul in care o firma isi continua activitatea chiar daca are dificultati financiare care se pot repercuta si asupra altor companii cu care colaboreaza, acest fapt atrage raspunderea penala a persoanelor in cauza.

"Neintroducerea sau introducerea tardiva, de catre debitor a cererii de deschidere a procedurii in termen, reprezinta infractiunea de bancruta simpla", precizeaza Simona Petrisor.

De asemenea, in cazul in care situatia financiara a firmei este compromisa (pasivul depasind cu mult activul), iar credibilitatea acesteia pe piata scade, intrarea companiei in faliment si lichidarea ei este solutia optima.

"Este mentionat faptul ca debitorul nu trebuie sa evite intrarea in procedura de insolventa cu orice mijloc, aceasta fiind o procedura reglementata de lege, in vederea acoperirii pasivului debitorului aflat in stare de insolventa si minimizarii efectelor acestei proceduri cu privire la alti parteneri contractuali ai debitorului", mai spune Simona Petrisor.

Conform statisticilor, putine companii apeleaza la insolventa generala, pentru ca intarzie declansarea insolventei iar cand procedura incepe, situatia firmei este deja compromisa.

Potrivit Simonei Petrisor, o alta cauza pentru care companiile nu apeleaza la insolventa generala este reglementarea procedurii de reorganizare, deoarece procedura judiciara are caracter public, ceea ce submineaza credibilitatea si sansele de redresare ale companiei.

Redactor: Alina Botezatu

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.