In acelasi timp, este foarte des intalnita in practica situatia unei idei geniale transformate intr-un esec din cauza unor erori de “pratica” ce puteau fi anticipate si evitate.
Cred ca s-ar dovedi foarte util sa existe un ”mini-manual al antreprenorului”, care sa cuprinda de la principii de management si marketing (vitale pentru orice afacere), la specificitatile sistemului legislativ si fiscal romanesc, care sa ii ajute pe tinerii antreprenori sa puna bazele unui start-up.
Pentru ca suntem la capitolul “initiative”, m-am gandit sa fac un pas in acest sens si sa subliniez cateva etape importante ce trebuie analizate inainte de a implementa ideea de afacere:
a) Planul de afaceri. Viitorul antreprenor trebuie sa stie exact ce vrea sa faca, cati bani are in momentul inceperii afacerii sau, daca nu are, care sunt solutiile de finantare la care poate apela (imprumut bancar, rude, prieteni, fonduri UE etc.); de asemenea, planul de afacere trebuie sa cuprinda si aspectele legate de marketing - care este piata potentiala careia i se adreseaza produsele sau serviciile furnizate? Care este concurenta? Cum vor fi acestea promovate si vandute? Si multe altele.
Antreprenorul trebuie sa aiba un plan privind recuperarea investitiei initiale si o prognoza financiara pe 1, 3, 5 ani a cifrei de afaceri, a principalilor indicatori de performanta, a profitului etc. Si, sa nu uitam, totul trebuie sa plece de la obiective realiste, clar exprimate si masurabile.
Printre capitolele cu un rol decisiv pentru viitoarea afacere se afla:
- Analiza concurentei. Daca vrem sa fim cei mai buni trebuie sa stim “standardele” pietei si ce anume ofera ceilalti. De aceea este necesara o analiza a concurentei pe domeniul viitoarei afaceri.
- Publicul tinta. Viitorul antreprenor trebuie sa stie clar cui i se adreseaza produsele sau serviciile pe care le va furniza, care sunt principalii clienti targetati, care sunt obiceiurile lor de consum, ce anume prefera etc.
- Informatiile financiare. Prognozele financiare pleaca de la estimarea vanzarilor, a cheltuielilor de diferite categorii si cuprind, dar nu se limiteaza la, cont de profit si pierdere, cash-flow etc.
b) Pentru inregistrarea firmei, antreprenorul trebuie sa intocmeasca, de obicei cu ajutorul avocatilor, un act constitutiv al entitatii comerciale si trebuie sa isi asigure un sediu social. In ceea ce priveste cel din urma, pentru inregistrarea unui spatiu ca sediul social, printr-o reglementare recenta, in prezent este necesar ca la inregistraea sediului social sa se solicite eliberarea unui certificat pentru spatiu cu destinatie de sediu social.
c) Inregistarea firmei la Registrul Comertului. Dupa alegerea numelui firmei, verificarea disponibilitatii acestuia si rezervarea sa la Registrul Comertului, urmatorul pas important este alegerea codului CAEN (Clasificarea Activitatilor Economice Nationale). Codul CAEN este un indice numeric specific unor anumite activitati economice. Orice firma sau Persoana Fizica Autorizata este obligata sa isi aleaga cel putin un cod CAEN, in conformitate cu activitatea economica ce urmeaza a fi desfasurata.
d) Platitor sau neplatitor de TVA? Chiar daca exista posibilitatea de inregistrare initiala ca neplatitoare de TVA, trebuie stiut ca, daca se va depasi pragul unei cifre de afaceri anuale de 35.000 de euro, compania trebuie automat inregistrata in scopuri de TVA. De asemenea, trebuie spus ca o companie care nu este inregistrata ca si platitoare deTVA, nu va putea deduce TVA-ul aferent investitiei initiale sau cheltuielilor viitoare.
Desigur, raman inca multe aspecte de discutat, de exemplu necesitatea unei case de marcat fiscale, in cazul in care noul business presupune vanzarea directa catre populatie a unor produse sau prestarea de servicii direct catre populatie: vanzarea in magazine de haine, produse alimentare, acordarea de consultatii direct populatiei etc.
Trebuie precizat ca, in cazul in care serviciile se presteaza prin deplasare la diversi clienti (servicii de instalare, reparatii etc. la domiciliul clientului), nu este necesara o casa de marcat.