Focus pe cercetare, invatare si actiune

Oamenii trebuie adusi in companie in functie de sistemul creat si asta este exact opusul a ceea ce se intampla de obicei. Marea majoritate a angajatorilor din antreprenoriat se gandeste ca daca aduc oameni “buni”, acestia vor crea si gestiona sisteme bune, fara sa mai fie nevoie sa le ceri asta.

Din pacate, cultura nationala este pe principiul angajatilor “baieti sau fete de casa”, care sunt buni la toate si tind sa ne copieze ca antreprenori. Ceea ce pune mari dificultati la delegare, pentru ca nu poti sa delegi unui singur om sa faca tot si nici nu poti sa il platesti sa faca tot. Nu este firma lui, este firma ta!

Importanta unui cerc de sprijin
Pentru partea de feedback eu le recomand antreprenorilor o solutie care se numeste cerc de sprijin - a fost inventata de americani in anii ’50 si este vorba de a aduna cativa prieteni, colegi, cunoscuti, etc. care sa te sprijine pe plan emotional. Sa iti spuna cat de bun esti ca incerci asta. Stiu ca suna oarecum deplasat pentru Romania, dar acest cerc de sprijin are rezultate extraordinare pe termen mediu si lung. Insa asta inseamna sa iesi din individualism, sa nu ceri evaluari, sa ceri sprijin. Romanii cer evaluari si se tem de ele.

Incet-incet sunt cativa oameni care incep sa faca asta - cei care au scapat de teama de a fi catalogati intr-un fel. Cred ca tinerii sunt mai doritori de sprijin, insa am intalnit si foarte multi oameni care au experienta profesionala destul de vasta si care isi construiesc un cerc de feedback, nu neaparat de sprijin. Aleg cateva persoane relevante cu care discuta saptamanal - lunar, despre cum li se pare ideea, ce ar mai trebui sa fie facut. E un fel de grup de mentori si mi se pare un lucru extraordinar de bun, mai ales ca este gratuit. Pe multi ii sperie gandul ca trebuie sa inveasteasca bani in asta, dar suntem multi oameni care sprijina antreprenoriatul in Romania in modul cel mai practic, iar programul in care suntem implicati (n.red. - Start&Grow) este cea mai buna dovada.

Diferenta de abordare in antreprenoriat
Diferenta intre modul in care antreprenorii abordeaza un business este data de nivelul de experienta profesionala pe care il au sau de cel pe care il pot castiga. Vorbim de cat de disponibil este antreprenorul sa invete. Si sa invete inseamna deja o relatie - nu se invata online. Pe internet se gasesc idei, ceea ce este ok. Dar se invata citind, participand la cursuri, la programe de tipul Start&Grow.

Asta este un alt lucru de care trebuie sa tina cont - sa nu rateze experienta de invatare alta decat ceea ce invata din contactul direct cu piata. Sa invete management, sa invete finante, sa invete care sunt legile dupa care se guverneaza industria in care activeaza. Sa devina posesor de cunoastere.  
 
Din punct de vedere al ceea ce se intampla in realitate, eu traiesc in doua Romanii. Una in care oamenii spun “lasa ca stiu eu cum sa fac” si care este in picaj, si alta in care oamenii spun ca trebuie sa se adapteze, sa invete ceva nou, care isi continua afacerile si chiar isi ridica nivelul de calitate foarte mult si genereaza business pe piete si nise la care nu s-au gandit (incep sa exporte, de exemplu).

Ce ii deosebeste pe romanii din cele doua grupuri este nevoia de a invata si dorinta de schimbare. E un fel de interesectie unde in mijloc exista antreprenorul nou, care a trecut de criza, cu o dorinta foarte mare sa se transforme. Si diferenta nu este data de varsta. Cunosc oameni de peste 60 de ani care sunt niste antreprenori desavarsiti si care si-au schimbat acum modul in care fac business. Iar pe de alta parte stiu oameni de 20 si ceva de ani care cred ca daca au primit un pic de recunostere au impresia ca stiu tot, insa in contextul dur din piata nu cred ca vor rezista foarte mult.

Nu as putea sa fac o statistica, dar oamenii care se misca sunt foarte putini. Oamenii care ori stiu tot, ori nu stiu nimic si au o atitudine de tipul “nu mai stiu ce sa fac” sunt in continuare foarte multi. Eu sper din tot sufletul ca randurile celor care vor sa invete si vor sa isi asume schimbari sa se ingroase in urmatoarele luni, in urmatorii ani, insa asta e o batalie enorma cu pasivitatea romanului. E vorba de mentalitate si de lipsa educatiei antreprenoriale.

In acest context, uitandu-ne la piata, cel putin la nivelul la care sunt eu, s-a schimbat cererea de coaching in ultimii doi ani. Chiar daca au deja o companie, multi oameni cu care am mai lucrat revin pentru ca vor sa isi deseneze o afacere noua sau sa isi optimizeze un business plan, pentru ca nu au un partener care sa le puna intrebarile potrivite.

Apoi sunt oameni care au doar o idee de care sunt siguri ca o sa mearga si incep sa construiasca sisteme pornind de la intrebarile cheie - de exemplu, care este repetitivitatea in procesul de vanzari. Este vorba de oameni care nu au nevoie de consultanti pentru ca se pricep destul de bine la afacerea lor, dar au nevoie de cineva care sa ii ghideze un pic.

De obicei, pana acum doi - trei ani, cererile de coaching veneau dupa un anumit timp de dezvoltare a afacerii iar acum sunt surprins sa vad ca vin inainte ca firma sa fie infiintata. Antreprenorii din Romania incep sa apeleze la coaching in stadii din ce in ce mai incipiente ale afacerii. Mai ales cand este vorba de oameni care au o experienta de business.
 
Ca sfat, celor aflati la inceput le-as recomanda sa nu renunte la vis. Si aici e important cercul de sprijin de care vorbeam si cum sunt ei dezvoltati pe plan personal. Am vazut de foarte multe ori afaceri care au mers relativ prost la inceput, dar din simplul fapt ca au rezistat au inceput sa mearga mai bine, fara sa faca ceva special. Au avut taria sa reziste, sa castige cu 5% mai mult in fiecare luna.

Criza se va termina la un moment dat. Gandeste-te cum ar fi sa ai in acel moment o afacere care rezista deja de un an de zile, pornita pe resurse putine, si care poate sa creasca foarte mult, tocmai pentru ca a fost inceputa in timpuri grele.