Preturile de transfer pot influenta profitabilitatea firmei afiliate, fluxul de numerar al acesteia, indicatorii de performanta ai companiei respective, precum si deciziile de investitii ale grupului sau modelul de afaceri.

"Exista situatii in care aceste preturi se indeparteaza de la principiul valorii de piata, intrucat fixarea preturilor practicate intragrup reprezinta o metoda la indemana companiilor membre ale grupului de a-si realoca profituri sau pierderi, conform politicilor stabilite la nivel central", explica pentru startups.ro Otilia Puiu, Experienced Associate la Taxhouse.

Adrian Luca, specialist in preturi de transfer la Transfer Pricing Services, spune pentru startups.ro ca astfel de relocari de profituri au un impact direct asupra pozitiei fiscale din fiecare tara in care grupul in cauza opereaza prin intermediul filialelor sale.

In Romania, preturile de transfer pot fi utilizate daca grupul de firme detine minim 25% din firma afiliata. In alte tari, procentul poate fi diferit.

Potrivit unui studiu Ernst & Young realizat anul trecut, 68% dintre respondenti au spus ca printre factorii cei mai importanti care influenteaza politica preturilor de transfer din Romania se numara respectarea reglementarilor fiscale iar 55% au mentionat printre factori optimizarea sarcinii fiscale.

Tranzactiile pe care firmele le fac la preturi sub costul de productie sau de achizitie sunt investigate des de catre autoritatile fiscale.

“Tipurile de servicii care fac obiectul predilect al investigatiilor sunt cele de management, consultanta si asistenta tehnica, in cadrul carora persoanele afiliate rezidente in Romania sunt beneficiarele”, adauga Adrian Luca.

Cand investigheaza aceste tranzactii, autoritatile fiscale verifica in primul rand daca sunt indeplinite conditiile de deductibilitate.

Cum se desfasoara procesul
Pentru a determina valoarea de piata a unui bun sau serviciu, se elaboreaza o analiza comparativa care identifica valori ale pretului sau profitul in tranzactiile comparabile, efectuate de firme din grup cu firme neafiliate sau numai intre firme independente de grup, precum si intre companii comparabile, independente de grup.

"Intotdeauna cand o entitate va incearca sa determine valoarea de piata a unui bun sau serviciu, prin diferitele metode va obtine un interval de valori in interiorul caruia se vor situa preturile practicate in cadrul tranzactiilor intragrup", mentioneaza Otilia Puiu.

Adrian Rus, Manager in departamentul de Asistenta Fiscala al Ernst & Young, spune ca, de multe ori, este greu sau chiar imposibil de determinat in practica astfel de tranzactii comparabile, deoarece acestea sunt dependente de accesul la anumite baze de date specifice preturilor de transfer, baze folosite si de autoritatile fiscale.

Preturile de transfer ar trebui stabilite anterior derularii tranzactiei. Daca autoritatile constata nereguli, preturile sunt revizuite, recalculate si fundamentarea politicilor preturilor de transfer la nivel de grup se face anterior tranzactiilor.

"Din cauza mediului dinamic in care se desfasoara tranzactiile, uneori, nu exista timpul necesar pentru o evaluare a preturilor inainte de a incheia tranzactia respectiva. Astfel, analiza se face ulterior incheierii tranzactiei, pentru a se documenta nivelul de pret stabilit intial sau pentru a face ajustarile corespunzatoare, in cazul in care acest nivel stabilit initial nu a fost stabilit conform principiului pretului de piata", completeaza Adrian Rus.

Ce metode se folosesc
Preturile de transfer se stabilesc prin metode traditionale (compararea preturilor, metoda cost - plus sau cea a pretului de revanzare) si cele tranzactionale (impartirea profiturilor si marja neta).

Cand se stabileste metoda aleasa, sunt luate in calcul gradul de comparabilitate dintre tranzactia analizata si tranzactiile firmelor independente, precum si gradul de acuratele al informatiilor despre alte tranzactii.

"In stabilirea metodei de preturi de transfer potrivite, trebuie luati in considerare mai multi factori care cuprind circumstantele cazului individual, tipul de tranzactie, conditiile contractuale, conditiile pietei si ale industriei in care compania activeaza, gradul de precizie cu care se pot face ajustari pentru a obtine o comparabilitate cat mai buna si nu in ultimul rand, analiza profilului functional si de risc a societatilor implicate in tranzactia analizata", mai spune Adrian Rus.

Pe baza analizei functionale se stabileste metodologia de determinare si de prezentare a informatiilor despre o companie, punand accent pe functii, riscuri si active, astfel incat sa se identifice modul in care acestea sunt impartite intre firmele implicate in tranzactie.

"Scopul unei analize functionale este de a descrie procesele creatoare de valoare desfasurate de o companie, permitand identificarea unor tranzactii comparabile pentru stabilirea intervalului de comparare", mai spune Otilia Puiu. 

Conform prevederilor din Codul Fiscal, metoda compararii preturilor este considerata a fi cea mai indicata pentru stabilirea preturilor de transfer.

"Cu toate acestea, de cele mai multe ori, utilizarea acestei metode este impiedicata de dificultati practice legate de comparabilitatea produselor vandute si de confidentialitatea in modul de structurare si remuneratie al acestor tranzactii, astfel incat de regula nu exista informatii disponibile public", subliniaza Otilia Puiu.

Consultantii precizeaza ca cea mai folosita metoda din Romania este cea cost - plus. In studiul Ernst&Young se mentioneaza ca metoda cost – plus este folosita de 55% dintre cei chestionati, pentru a stabili preturile in tranzactiile cu produse finite, si de 40% pentru a stabili preturile in tranzactii cu servicii de consultanta, management, IT si asistenta juridica si fiscala.

Otilia Puiu precizeaza ca alte metode preferate de firme sunt metoda pretului de revanzare si cea a marjei nete. Adrian Luca subliniaza ca legislatia romaneasca nu prevede ad-literam o ierarhizare a metodelor de stabilire a preturilor de transfer, dar mentioneaza ca in cazul in care nu se folosesc metodele tranditionale de determinare a preturilor de transfer, contribuabilii trebuie sa justifice optiunea facuta.

Probleme legate de preturile de transfer
Potrivit lui Adrian Luca, in contextul economic actual, firmele care fac tranzactii cu alte companii din grup vor fi mai controlate de autoritati decat inainte. Alta consecinta este ca autoritatile fiscale vor fi din ce in ce mai exigente.

“Acest fapt a inceput deja sa se observe in practica, unde rambursarea TVA-ului catre contribuabili a devenit conditionata de prezentarea si analiza dosarului de preturi de transfer”, mentioneaza Adrian Luca.

In aceste conditii, firmele sunt nevoite sa se documenteze si sa sustina in fata autoritatilor fiscale preturile de transfer practicate in cadrul tranzactiilor intra-grup in periodele anterioare. Situatia se refera cel mai mult la tranzactiile care au avut ca rezultat obtinerea unor profituri semnificative. In plus, aceste companii vor fi nevoite sa-si ajusteze preturile de transfer si politicile legate de acestea pentru perioada urmatoare.

“Ramane de vazut in ce masura autoritatile fiscale vor accepta argumentul conditiilor economice actuale ca mod de justificare a unor pierderi sau profitabilitati reduse de catre societatile multinationale. Avand in vedere practica autoritatilor fiscale, este de asteptat ca aceste societati sa fie printre primele investigate de catre autoritati”, adauga Adrian Luca.

S-a ajuns la aceasta situatie pentru ca, pe de o parte, valoarea taxelor si impozitelor incasate s-a redus ca urmare a faptului ca, la randul lor, companiilor li s-a redus cifra de afaceri din ultimul trimiestru al anului trecut si au fost disponibilizate mai multe persoane decat inainte. Pe de alta parte, autoritatile sunt interesate sa atraga mai multi bani, pentru a implementa si finanta diverse proiecte.

Alte probleme sunt legate de proceduri. De exemplu, daca nu se depune dosarul preturilor de transfer in timp, firma este sanctionata cu amenda intre 12.000 de lei si 14.000 de lei. Prezentarea incompleta a dosarului preturilor de transfer dupa doua solicitari consecutive face ca autoritatile fiscale sa estimeze preturile de transfer.

“Estimarea preturilor de transfer se va face in baza mediei aritmetice a trei tranzactii similare identificate de catre autoritati”, mentioneaza Adrian Luca.

De anul trecut, de cand s-a clarificat documentatia preturilor de transfer, autoritatile au devenit mai stricte decat pana atunci in ceea ce priveste justificarea preturilor stabilite. Otilia Puiu precizeaza ca dupa intrarea in vigoare a Ordinului nr. 222/2008 privind continutul dosarului preturilor de transfer, numarul inspectiilor fiscale in domeniul preturilor de transfer a crescut, iar solicitarea dosarului preturilor de transfer de catre organele fiscale competente a devenit o practica comuna. Adrian Rus estimeaza ca se astepta si in continuare o atentie mult mai sporita din partea autoritatilor fiscale in domeniul preturilor de transfer.

De asemenea, daca in urma ajustarilor facute de autoritatile fiscale rezulta un profit suplimentar, acest profit va fi impozitat pe langa 16% cu 0,1%/zi. Sumele impozitate suplimentar sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit.

Aceste ajustari ale profiturilor din tranzactiile intre parti afiliate pot fi efectuate de autoritati in termenul de prescriptie, respectiv in maxim cinci ani. In plus, exista riscul dublei impuneri, daca autoritatile fiscale din statul de rezidenta al celeilalte parti la tranzactie nu efectueaza o ajustare in oglinda a sumelor contestate.

"Autoritatile fiscale din Romania au devenit foarte exigente in ceea ce priveste preturile de transfer dupa publicarea Ordinului nr. 222/2008 privind continutul dosarului preturilor de transfer si au tendinta sa conteste deductibilitatea cheltuielilor in absenta unor documente justificative impuse de lege", subliniaza Otilia Puiu.

Probleme apar si in cazul importurilor de bunuri, cand autoritatile vamale aplica alta metoda de decat cea utilizata de firma, ceea ce poate creste valoarea in vama pentru bunurile respective, fata de pretul de transfer stabilit initial. In acest caz, importatorul va plati taxe vamale aditionale, dobanzi si penalitati.

Redactor: Alina Botezatu

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.