Sunt surprins cand citesc povestile de succes ale celebritatilor. Toti au avut un tel maret pe care l-au urmat in viata, pana au atins gloria. Bill Gates visa de mic sa puna un calculator in fiecare casa, Andreea Marin organiza emisiuni cu papusi iar Larry si Sergey visau din frageda pruncie sa organizeze informatia din lume. Eu nu am avut niciun astfel de tel. Desi, daca ma uit in urma, pot spune ca am avut ceva tentative antreprenoriale.
Liceu
In liceu, visul oricarui elev, cat de cat pasionat de calculatoare, era sa intre la Poli iar apoi sa se angajeze pe un job caldut, la Microsoft (Microsoft fiind un nume generic pentru orice companie multinationala sigura si de viitor, nu precum companiile romanesti, care ar fi putut da faliment pe neasteptate). Iar eu nu facem deloc nota discordanta.
Dar, spre deosebire de altii, eu am incercat sa fac o revista (tiparita, ce-i drept), iar cand asta a esuat, am contribuit cu cateva articole la o revista locala, am avut o trupa de muzica house (era la moda pe atunci) iar cand a fost vorba sa fac site-ul liceului, m-am oferit imediat. Ca sa scap de orele de romana.
Si, apoi, am dat evident la Poli. Unde am si intrat.
Facultate
Primii doi ani au fost o extensie a liceului. Am fost un tocilar perfect. Spre deosebire de Gates, care a facut puscarie pentru deranjarea linistii publice sau de Steve Jobs, care se droga tot timpul, eu am luat si bursa (cu siguranta, asta nu o sa dea bine la biografie - trebuie sa-mi inventez si eu ceva acte de rebeliune impotriva sistemului). Ce mai, aveam un viitor luminos in fata! Eram...dupa cum spunea bunica mea...un baiat cuminte.
Dezamagirile nu au intarziat, insa, sa apara. Toate materiile mi se pareau fara niciun fel de utilitate imediata. Si nu prea sunt genul care invata lucruri ce par sa nu-mi aduca nimic intr-un orizont cat de cat vizibil. Daca nu aplic nimic, care e rostul?
M-am si angajat pentru cateva luni. Si am vazut ca viata de angajat nu difera mult de cea de la facultate. Dat cu sapa fara un scop concret. Daca si jobul de la Microsoft e la fel, m-am intrebat? Nu parea deloc disctractiv sa fiu angajat.
Asa ca, impreuna cu trei colegi, am decis sa ne facem firma. Fara sa stim ce si cum vom face. Nici unul dintre noi nu stia mai nimic legat de afaceri, dar am sarit cu capul inainte.
Privind inapoi:
- Recunosc ca am fost si poate sunt cam arogant. Cum sa ma angajez? Eu? Care am atatea idei bune? Eu nu vreau sa programez un soft aiurea, eu vreau sa creez ceva unic. Pe atunci, credeam ca ideile sunt importante, dar voi vorbi despre asta intr-un alt articol.
- Cu siguranta, am fost inconstient. Dupa cum spune un bun prieten: “Cat de greu poate sa fie?” Dar asta e un lucru bun. Daca fiecare antreprenor ar stii drumul care il asteapta, probabil ca nici nu s-ar mai apuca.
- Am facut-o pentru distractie. Parea mult mai incitant sa o iau pe cont propriu, decat sa lucrez intr-o companie. E una sa lucrezi la Microsoft si alta sa creezi Microsoft! Asta da provocare!
Vladimir Oane este co-fondator al Metromind Media, o agentie de marketing online, si partener la CaptainGO, un sistem online de rezervari hoteliere. Din 2007, conduce echipa de dezvoltare a uberVU, o aplicatie web pentru managementul conversatiilor din web-ul social.
Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.
Citeste aici articolele anterioare din "Jurnal de start-up".