Cum sa organizezi eficient activitatea societatii pentru a fi atractiva pentru investitori (II)
In cadrul articolului anterior, am prezentat solutiile prin care un antreprenor, care nu este asociat unic intr-o societate, poate creste atractivitatea acesteia pentru investitori si totodata modalitatea de a gestiona eficient situatia in care activitatea este desfasurata prin intermediul mai multor societati de proiect.
Articolul prezent va indruma antreprenorul in organizarea optima a societatii sale in mai multe situatii, astfel incat un business angel sa investeasca confortabil intr-o astfel de societate: (i) cand activitatea de proiect apartine unei societati in care nu detine participatii din varii considerente, (ii) cand societatea de proiect este detinuta de o alta societate in care antreprenorul este asociat unic, (iii) cand produsul si/sau ideea antreprenorului nu sunt proprietatea intelectuala a societatii in care business angel-ul vrea sa investeasca. (Citeste aici prima parte a acestui articol)
Astfel, o situatie des intalnita in practica este cea in care activitatea proiectului pentru care antreprenorul doreste sa obtina finantare se desfasoara printr-o societate la care el nu detine participatii (societatea este detinuta, spre exemplu, de catre un membru de familie al antreprenorului).
Ipoteza principala este cea in care un antreprenor incredinteaza ideea sau produsul sau unei societati, respectiv asociatilor acelei societati, fara a dobandi, in schimb, parti sociale in cadrul societatii respective. Motivele pentru o astfel de optiune pot fi variate, dar, in general, se circumscriu dorintei de a nu participa activ la luarea deciziilor in cadrul societatii.
In acest context, se pune intrebarea legitima: de ce business angel-ul ar alege sa negocieze finantarea cu antreprenorul, si nu cu asociatii societatii in care se desfasoara activitatea ce va fi finantata (din moment ce societatea a dobandit produsul sau ideea)? Raspunsul, desigur, este unul nuantat. Una din explicatii poate fi aceea ca produsul sau ideea nu ar putea fi implementate decat cu ajutorul antreprenorului. Sau, pur si simplu, antreprenorul nu a cedat catre societate integral ideea sau produsul, ci doar a transferat catre societate un drept de folosinta limitata, pe perioada determinata.
Intr-un astfel de caz, solutia antreprenorului de a pune la punct toate aspectele organizatorice, astfel incat sa corespunda nevoilor investitorului, vizeaza mai multe posibile laturi:
1. Antreprenorul va incerca sa dobandeasca in proprietate partile sociale ale asociatilor societatii de proiect. Aceasta este, desigur, solutia cea mai avantajoasa. Insa, cel mai probabil, nu se poate implementa fara a se intampina dificultati, rezultate indeosebi dintr-un refuz al asociatilor de a-si ceda partile sociale intr-o societate care se arata a fi de succes. In plus, este posibil ca insusi antreprenorul sa nu doreasca dobandirea calitatii de asociat in cadrul societatii;
2. Antreprenorul va purta negocieri cu asociatii deja existenti in vederea separarii activitatilor societatii de proiect, cu consecinta transferului activelor care fac obiectul proiectului catre o noua societate (nou infiintata sau chiar preexistenta, in care sa fie asociat doar antreprenorul). Mai mult, se poate realiza chiar un transfer de intreprindere, in care sa se transfere elemente de activ si de pasiv apte sa constituie o intreprindere de sine-statatoare producatoare de profit;
3. Atat antreprenorul, cat si investitorul, se vor asocia cu asociatii existenti in societatea de proiect si vor continua impreuna activitatea care face obiectul finantarii, conform intelegerii dintre acestia, daca se doreste acest lucru;
4. Investitorul se va asocia doar cu asociatii existenti in societate. In acest din urma caz, se pune problema relatiei juridice dintre antreprenor, in calitatea sa de initiator al proiectului, si investitor. Exista inclusiv posibilitatea ca antreprenorul, la momentul la care si-a incredintat ideea sau produsul sau societatii, sa fi impus anumite conditii, printre care si pastrarea structurii capitalului social, cu consecinta imposibilitatii instrainarii partilor sociale catre terte persoane.
Intr-o astfel de situatie, va fi recomandabil sa se incheie un acord tripartit (intre asociatii societatii, investitor si antreprenor) care sa cuprinda intreaga intelegere a partilor.
De asemenea, este important ca antreprenorul sa aiba in vedere si ca investitorul ar putea fi interesat sa includa in intelegerea cu asociatii, ulterior dobandirii de parti sociale in cadrul societatii, si o clauza de buy-back, care functioneaza asemanator unei conditii rezolutorii. Potrivit unei asemenea clauze, intrucat investitorul a adus in societate un aport foarte mare de capital in vederea derularii proiectului, in cazul in care acest proiect nu determina profiturile prevazute de catre parti, prin clauza buy-back, celalalt sau ceilalti asociati se obliga sa cumpere de la investitor participatia sa. Astfel, investitorul isi ia masuri de diminuare a pierderii investitiei in cazul in care respectivul proiect a dat gres.
5. Investitorul (si inclusiv antreprenorul) vor veghea "din umbra”, vor coordona activitatea asociatilor fara a detine parti sociale in cadrul societatii, caz in care un shareholders agreement va fi, din nou, obligatoriu de pus la punct.
Cand societatea de proiect este detinuta de o alta societate in care antreprenorul este asociat unic, investitorul poate impune anumite conditii pentru acordarea finantarii.
Intr-un astfel de caz, antreprenorul nu este asociat direct in societatea de proiect, insa participa, indirect, la luarea deciziilor in cadrul acesteia.
Din perspectiva investitorului, apar doua riscuri majore: (i) fie ca antreprenorul sa vanda (total sau partial) participatia in cadrul societatii asociate in societatea de proiect catre o terta persoana, (ii) fie ca societatea asociata in societatea de proiect sa isi diversifice activitatea si, eventual, chiar sa concureze cu societatea de proiect.
In primul caz, exista riscul major ca terta persoana, care vine in calitate de asociat in locul sau alaturi de antreprenor, in societatea asociata in societatea de proiect, sa intreprinda actiuni vatamatoare sau care nu corespund intereselor investitorului (proaspat asociat). Acest risc decurge in special din imprejurarea ca investitorul a agreat sa fie partener de afaceri cu o societate in care asociatul unic, care ia deciziile societare, este chiar antreprenorul, care beneficiaza de un anumit know-how si care prezinta un grad de implicare convenabil investitorului. Or, prin schimbarea actionariatului societatii asociate in societatea de proiect, se aduce atingere in mod direct intereselor investitorului, intrucat asociatul sau, partenerul sau de business, este altul decat antreprenorul, in considerarea caruia acesta a finantat societatea de proiect.
Astfel, simplul fapt ca antreprenorul nu este asociatul direct al societatii de proiect, ci este asociat prin intermediul unei alte societati, poate sa convinga un investitor sa nu acorde o finantare societatii de proiect.
Intr-o astfel de imprejurare, investitorul poate veni cu ideea de a incheia un acord cu antreprenorul, prin care acesta din urma sa-si asume in mod irevocabil obligatia de a ramane asociat unic in societatea asociata in societatea de proiect (sau sa conditioneze instrainarea partilor sociale de acordul prealabil al investitorului).
Este posibil ca o astfel de obligatie sa fie stipulata pe o perioada de timp determinata, astfel incat antreprenorul sa nu fie obligat nelimitat in timp sa ramana asociat unic in societatea asociata in societatea de proiect.
Desigur, nimic nu il impiedica pe antreprenor sa propuna el o astfel de tranzactie, daca, din punct de vedere economic si societar, o astfel de solutie ii este convenabila.
In cel de-al doilea caz, respectiv atunci cand societatea asociata in societatea de proiect ar ajunge sa concureze cu societatea de proiect in detrimentul investitorului, solutia poate fi ca antreprenorul sa-si asume o obligatie de neconcurenta in favoarea societatii de proiect.
Daca produsul si/sau ideea antreprenorului nu sunt proprietatea intelectuala a societatii, investitorul poate solicita un transfer al acestora.
O situatie frecvent intalnita in practica, indeosebi in start-up-urile din tehnologie, este cea in care antreprenorul dezvolta un proiect software, un site sau o aplicatie de specialitate fara ca rezultatul concret sa fie inregistrat si fara ca acesta sa devina proprietatea societatii din care antreprenorul face parte. Consecinta posibila imediata este refuzul investitorului de a finanta un produs care nu se regaseste in societatea detinuta de catre antreprenor.
Din perspectiva antreprenorului, a nu-si transfera drepturile (patrimoniale) asupra produsului catre societatea a carui asociat este reprezinta o masura de siguranta, o garantie ca va putea utiliza acel produs fara aprobari suplimentare din partea celorlalti potentiali asociati ai societatii. Pe de alta parte, o astfel de solutie nu urmareste intotdeauna interesele unui investitor care doreste sa finanteze societatea. Asadar, intr-un astfel de caz, antreprenorul va putea intotdeauna sa propuna si chiar sa implementeze (i) transferul drepturilor de proprietate intelectuala catre societatea in care investitorul urmeaza sa devina asociat sau (ii) o cesiune temporara a dreptului de folosinta (eventual exclusiva) catre societatea de proiect.
Antreprenorul trebuie intotdeauna sa aiba un asa-numit exit plan care sa ii permita sa denunte unilateral contractul de cesiune, sa preia in mod liber produsul sau ideea astfel incat sa le poata utiliza in cadrul altei societati sau in mod independent.
De asemenea, ca regula, este important ca un antreprenor care porneste un start-up, chiar daca nu resimte la acel moment nevoia de finantare, sa se asigure ca, in viitor, daca va dori finantare, va putea sa creeze conditii atractive investitorilor interesati. In acest sens, antreprenorul se va asigura ca: (i) dreptul de proprietate asupra produsului sau ideii ii apartine, pentru a putea dispune de el in mod liber si, desigur, in concordanta cu necesitatile investitorului, si ca (ii) are pus la punct un exit plan eficace, care sa ii permita inclusiv iesirea din societate si infiintarea unei societati noi si aportarea dreptului de proprietate asupra produsului sau ideii in societatea pe care investitorul ar fi dispus sa o finanteze.
Orice antreprenor diligent (desigur, si orice investitor diligent) va beneficia, inainte de inceperea unui proiect, de consultanta juridica de specialitate care sa-i asigure un echilibru contractual si sa-i garanteze drepturile in situatii viitoare imprevizibile. In plus, inainte de inceperea colaborarii cu un investitor, antreprenorul trebuie sa regleze toate aspectele organizatorice pentru ca societatea sa sa fie atractiva pentru finantare.
Raluca Chelaru (foto) este Avocat Colaborator al Tuca Zbarcea & Asociatii
Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.