In functie de criteriile de selectie, sediul poate sa fie intr-un office building modern, intr-o vila, intr-o cladire veche de birouri (construita inainte de 1989) sau intr-un apartament de bloc.

“Pentru sediu central sunt preferate imobilele noi de birouri sau vilele de patrimoniu, cu vizibilitate mare si acces facil. Pentru filiale, companiile prefera imobilele noi de birouri, aflate in zona centrala a orasului, cu acces facil si spatii de parcare. Pentru activitatile tip back-office sunt alese cladirile de birouri vechi, dar renovate, vilele vechi din zone semicentrale sau de periferie”, explica pentru startups.ro, Camelia Marinescu-Ghenes, researcher la agentia imobiliara Coldwell Banker Commercial Romania.

Cladire de birouri
Pretul platit lunar intr-o cladire de birouri este destul de mare, dar printre avantaje se numara spatiile deja amenajate si utilate, curatentia si intretinerea realizate de o firma specializata, paza asigurata, amplasarea intr-o zona de afaceri din oras si locuri de parcare.

“Contractele de inchiriere se semneaza cel mai adesea pe 3 - 5 ani, mai rar pe 7 - 10 ani. Avansul reprezinta de regula chiria pe 3 - 6 luni”, spune Camelia Marinescu-Ghenes.

Chiria lunara intr-o cladire de birouri de clasa A din centrul sau nordul Bucurestiului este intre 19 si 24 de euro/mp si ajunge la 14 – 17 euro/mp pe luna, in cazul cladilor de clasa B din aceleasi zone. In zonele semicentrale din oras, metrul patrat de sediu se inchiriaza cu intre 14 – 16 euro pe luna, pentru cladirile de clasa A si cu intre 10 – 14 euro pe luna, pentru cladirile de clasa B, conform datelor Coldwell Banker.

“La aceste valori ale chiriilor se adauga cheltuielile de intretinere (2,5 - 4 euro/mp/luna + TVA) si costurile de parcare. In zonele de  centru - nord ale Bucurestiului acestea sunt intre 60 – 80 euro + TVA/loc in parcarea exterioara si intre 100 – 150 euro + TVA/loc in parcarea interioara. In zonele semi-centrale, costurile sunt de 35 de euro + TVA/loc in parcarea exterioara si 45 – 80 de euro + TVA/loc in parcarea interioara”, spune reprezentanta Coldwell Banker.

Varianta spatiilor din vechile cladiri de birouri construite inainte de 1989 (sediile fostelor institute de cercetare sau firme de stat) este potrivita pentru companiile care au nevoie de un spatiu mai mare decat intr-un apartament, dar care nu isi permit chiriile din cladirile noi sau vilele transformate in sedii. Teoretic, in aceste imobile chiriile sunt mai mici. Insa, au mai ramas putine cladiri vechi nerenovate, majoritatea fiind amenajate ca spatii moderne de birouri, cu valori ale chiriilor pe masura.

“In cladirile vechi de birouri renovate din Bucuresti, metrul patrat se inchiriaza la circa 9 - 14 euro + TVA pe luna, in functie de locatie si facilitati”, spune Camelia Marinescu-Ghenes.

Vila pentru imagine
Companiile care pun mai mult accent pe imagine, nu au foarte multi angajati, si dispun de un buget pentru chirie de cel putin cateva mii de euro pe luna, pot lua in calcul varianta sediului intr-o vila. Conform Coldwell Banker, pentru vilele din centrul si nordul Bucurestiului, chiaria lunara este intre 20 – 25 de euro/mp. In zonele semicentrale, aceasta scade la aproximativ 15 – 18 euro/mp/luna, iar la periferie ajunge la intre 9 – 12 euro/mp/luna.

In general, firmele pentru care vilele sunt o alegere potrivita sunt cele din domeniul consultantei, al publicitatii sau avocaturii, companii pentru care este important sa aiba un sediu reprezentativ, in care sa fie singurii locatari.

“In zona centrala si ultracentrala din Bucuresti, vilele de patrimoniu (pentru birouri, sedii de institutii si ambasade, etc.) se vand cu 3.500 - 4.500 euro/mp + TVA, chiar mai mult. Vilele mai noi din zona centrala si semi-centrala se vand cu 2.800 - 3.200 euro/mp + TVA”, spune reprezentanta Coldwell Banker.

Sediu in bloc
Birourile din apartamente sunt potrivite pentru startup-urile cu un buget limitat, cu putini angajati si care nu interactioneaza cu potentialii clienti neaparat in sediul companiei. Teoretic, avantajele sunt legate de costul redus de inchiriere si de faptul ca sediul poate fi stabilit oriunde in oras. In realitate, insa, lucrurile nu stau tocmai asa.

Chiar daca valoarea chiriei este, in general, de cateva sute de euro (chiria poate fi si de peste 1.000 de euro pe luna), unele asociatii de locatari solicita firmelor gazduite in bloc sa plateasca un pret mai mare la intretinere. Ba chiar, in functie de traficul generat de clienti sau angajati, pot sa nu autorizeze compania sa functioneze in bloc, din cauza galagiei. Asa ca, inainte de a semna contractul de inchiriere trebuie sa verifici daca firma va putea sa functioneze in acel spatiu.

Cele mai potrivite apartamente de inchiriat pentru companii sunt cele de la parter sau etajele 1 – 2, pentru a fi gasite usor de clienti si a-i deranja cat mai putin pe locatarii blocului. Insa, apartamentele de la etajele inferioare necesita costuri mai mari de securitate - un sistem de alarma, o usa rezistenta, grilaje pentru ferestre. Acestor costuri li se adauga cele legate de amenajarea apartamentului pentru functionarea firmei – mobilare, utilare, etc.

Din acest motiv, este mai bine sa cauti un apartament care a fost amenajat special pentru a fi inchiriat unei firme. Chiar daca vei plati o chirie mai mare, nu vei mai cheltui bani si timp cu utilarea si vei putea incepe activitatea imediat ce semnezi contractul de inchiriere.

Important de retinut
In functie de bugetul pe care il ai la dispozitie,  este bine sa te gandesti la faptul ca unii proprietari sunt dispusi sa negocieze valoarea chiriei, in schimbul unor facilitati de plata, cum ar fi achitarea trimestriala a acesteia sau un avans mai mare decat media pe piata. 

Proprietarii de cladiri de birouri isi doresc chiriasi pe termen cat mai lung (cel putin trei - cinci ani) pentru ca vor sa isi asigure un venit constant, cat mai mult timp. In acest caz, trebuie sa fii atent la clauzele de renegociere a contractului. In plus, trebuie sa te gandesti foarte bine cum va fluctua numarul de angajati in perioada contractului de inchiriere. Astfel, eviti sa ai peste cativa ani fie un birou aglomerat, fie unul aproape gol.

Daca mutarea intr-un sediu nou nu este o urgenta si poti astepta cateva luni sau chiar un an - doi, poti sa te uiti mai atent la proiectele de birouri care se anunta acum pe piata. Acestea se inchiriaza inca din stadiul de proiect, cu avantaje de ambele parti: chiriasul isi poate alege locul preferat din cladire si modul in care spatiul va fi compartimentat, beneficiind si de facilitati de plata sau de o chirie preferentiala, iar proprietarul cladirii are si chiriasi si bani incasati, inainte ca imobilul sa fie gata.

Developerii de proiecte noi asigura o partitionare standard a spatiilor, dar in cazul in care chiriasul vrea folosirea unor anumite materiale, se negociaza suma pe care o suporta fiecare dintre parti. Insa, in general, cheltuielie de partitionare diferite de cele standard sunt platite de chirias.

Varianta cumpararii sau construirii unui sediu propriu trebuie luata in calcul doar daca firma a ajuns la o stabilitate financiara, iar in urmatorii ani, numarul de angajati va ramane relativ constant.

Pentru a te proteja in cazul in care, in ciuda calculelor, peste cativa ani, sediul nou construit sau cumparat va fi neincapator, achizitia trebuie sa fie privita si ca o investitie. Asta inseamna ca imobilul sa fie amplasat intr-o zona cautata de companiile care vor un sediu, sa fie amenajat ca spatiu modern de birou si compartimentat cat mai eficient, pentru a fi usor inchiriat sau vandut altei firme.

Cristina Alexandru

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

Inceputul
“In urma cu opt ani, am participait la BIFE in Bucuresti (nn: targ anual pentru mobila si exploatarea lemnului), la invitatia unui partener belgian care activa si in  industria lemnului. Acolo am vazut cum arata o structura de lemn masiv si, impreuna cu sotia, am hotarat sa ne construim o casa de acest tip la Buzau, unde mergem foarte des”, povesteste pentru startups.ro, Gabriel Hanganu.

In scurt timp, dorinta de a-si ridica o casa de lemn s-a transformat in dorinta de a construi o afacere in acest domeniu. In drumurile sale la Buzau, Hanganu a gasit o fabrica dezafectata de caramida (mai mult o platforma betonata decat o fabrica, pentru ca doar atat mai ramasese din constructia initiala), a cumparat-o de la o societate privata din Buzau si a inceput afacerea Ecomed.

De sapte ani, firma lui Gabriel Hanganu construieste case din lemn masiv, vandute sub forma de kit-uri de constructie – toate piesele sunt realizate in fabrica si apoi sunt asamblate sub forma casei dorite, in curtea clientului. “Proiectul pilot” al fabricii a fost chiar casa din lemn pe care si-o dorea familia Hanganu. Acum, din busteni prelucrati manual sau din grinzi profilate uzinate, casele ajung, in mare parte, la clienti din Franta.

Ridicarea unei constructii dureaza in jur de doua saptamani (o casa de 100 mp ridicata cu o echipa de 4 – 5 muncitori). Insa, termenul complet, din momentul preluarii unei comezi si pana cand locuinta este predata, ajunge la aproximativ 90 de zile. Pretul unei case de marime medie este de aproximativ 50.000 de euro (pretul nu include fundatia, instalatiile si finisajele).

Investitia initiala in afacere s-a ridicat la aproximativ 1 milion de euro, bani cheltuiti in trei etape: cumpararea terenului pentru fabrica; constructia cladirilor industriale si administrative si achizitia utilajelor de prelucrare si uscare a lemnului; lansarea unei linii de productie de ferestre tip termopan pe structura de lemn startificat, pentru casele construite. Fondurile au provenit dintr-o linie de credit pentru capital circulant si cateva credite pentru investitii. “Am avut si surse proprii de finantare pentru a veni in completarea celor bancare, altfel nu ne calificam sa primim creditul”, spune Hanganu.

Strategia
Compania a mizat inca de la inceput pe vanzarea produselor in  afara tarii. “Ne-am orientat catre export pentru ca, in urma cu sase - opt ani, gusturile romanilor in materie de case de vacanta erau diferite fata de acum. Isi doreau finisaje moderne cu elemente nichelate, din otel, cu mult beton”, spune Hanganu.

Franta a fost aleasa drept destinatie principala de export pentru ca, in afara de tarile nordice, are o piata foarte dezvoltata a constructiilor din lemn. Pietele din Spania si Italia au fost ocolite pentru ca foarte multi furnizori mici au mers acolo cu produse de slaba calitate si au stricat imaginea producatorilor externi din regiunea Romaniei. Cu toate acestea, Ecomed a exportat case si catre aceste tari, dar si catre altele precum Anglia sau Elvetia, clientii de aici descoperind firma prin internet.

De altfel, internetul a jucat un rol important in promovarea afacerii si atragerea clientilor straini. “Am lansat un site pentru a ne putea prezenta produsele si am investit in reclama pe site-urile din Franta”, spune Hanganu. In afara de site, Ecomed a fost prezenta si la cateva targuri de specialitate din Franta, din care de 2 ori la cel din Angers.

Lupta pentru clienti
Cu toate ca la export, pretul caselor Ecomed reprezinta numai 35% - 50% din pretul pe care il au producatorii din Franta, de exemplu, castigarea clientilor a fost destul de dificila. Concurenta nu vine doar din partea producatorilor locali, ci si din partea altor exportatori, precum cei din tarile baltice sau din Ucraina.

Pentru a castiga increderea francezilor, acestia au fost invitati la fabrica de la Buzau sa vada cum sunt facute casele. “Cei mai multi dintre cei care au venit aici, au si cumparat, insa, foarte putini au cumparat fara sa fi vizitat inainte fabrica”, spune Hanganu.

Managerul Ecomed a gasit si o solutie prin care sa le demonstreze clientilor rezistenta in timp a constuctiilor din lemn. Cand il intreaba despre modul in care este tratat lemnul, el le da exemplul unei bisericute din lemn din zona, veche de cateva sute de ani, dar inca in stare de functionare. “Am facut la un moment dat chiar si o brosura de prezentare a bisericutei si am tradus-o pentru clientii straini”, spune Hanganu. 

Vanzarea caselor necesita multa munca, mai ales ca, dupa cum spune managerul Ecomed, din aproximativ 100 de corespondente cu clienti, se finalizeaza o singura casa – acest lucru insemnand ca rata de comanda ferma este de 1%.

In primul an, cifra de afaceri a companiei fost de 90.000 de euro si timp de trei ani, aceasta s-a dublat anual. Dupa acesti primi trei ani, cresterea a fost de aproximativ 30% pe an. In 2008, compania estimeaza o cifra de afaceri de pana la 1,5 milioane de euro.

Problemele
Hanganu isi aminteste ca inceputul afacerii a fost destul de dificil, din cauza lipsei de oameni specializati in domeniu pe care sa ii angajeze.
 “Constructia de case din lemn este un mestesug care se mosteneste, este o traditie. Asa ca am adus o echipa de mesteri din Suceava si am inceput sa ii invatam pe localnicii din Buzau. In plus, am inceput sa citesc alaturi de directorul meu de productie, am cumparat reviste de specialitate din SUA, din tarile nordice si din Franta, am incercat si eu sa lucrez, sa vad cum se face. Am avut noroc sa gasesc oameni buni, dispusi sa invete”, spune managerul Ecomed.

Dificultatea cu care si-a construit echipa nu a fost singurul obstacol peste care a trebuit sa treaca antreprenorul. Planul de afaceri prevedea intrarea pe profit a companiei mai devreme decat s-a intamplat in realitate. “Am anticipat gresit cresterea vanzarilor, in principal din cauza lipsei de incredere pe care o au clientii din Franta in producatorii care nu sunt de acolo. Vanzarile au inceput sa creasca in anul trei de activitate si nu in anul doi, cum fusese prevazut ”, explica Hanganu. Decalajul mai mare decat cel estimat intre momentul investitiei si cel al intrarii pe profit a dus la niste tulburari de flux de numerar. “Suntem buni platitori la banca, dar intarzierea in vanzari a scazut nivelul capitalului circulant, generand astfel o problema de finantare a cresterii companiei”, spune managerul Ecomed.

Organizare corporatista
Chiar daca este antreprenor de ani buni, in modul in care Hanganu si-a organizat firma, se simte amprenta corporate de fost Executiv Manager Pfizer. Promovarea din interior este un principiu. Se organizeaza traininguri pentru angajati. Se ofera bonusuri in functie de performanta individuala, pe principiul corporate: 1/3 din bonus tine de performanta companiei si 2/3 de performanta individuala (ceea ce creste interesul muncii in echipa). Se fac sedinte si trainguri de socializare, de comunicare intre departamente. Se pune accentul pe spiritul de echipa. “Cand am lansat afacerea, toti au sesizat ca exista aceasta influenta corporatisata, pentru ca firma nu era organizata in stilul unui SRL obisnuit”, spune Hanganu.

Pentru ca a gasit un specialist in industrializarea lemnului (Ing. Gheorghe Dihoru), Hanganu a delegat aproape toata partea de productie inca de la inceput. A dat independenta departamentelor din firma, dar a ramas in administratia companiei. “Un director vine, pleaca, este orientat pe cariera si are interese limitate. Administratorul firmei este responsabil pe termen lung, gradul de implicare este mai mare”, spune Hanganu.

Dezvoltarea
De doi ani, compania a inceput sa lucreze la comenzi mai mari, pentru investitori din zonele turistice. De exemplu, acum are in derulare un contract cu durata de un an de zile pentru constructia a 11 cladiri din lemn in Franta. “Vom continua promovarea pentru clientii persoane fizice, dar vom cauta sa incheiem si parteneriate cu investitori care vor sa dezvolte zone turistice”, spune Hanganu.

In afara de case, Ecomed produce din 2004 si grinzi multilamerale. Acestea sunt vandute constructorilor care le folosesc in diverse proiecte pentru realizarea de plansee, poduri sau structuri curbate de mare rezistenta, cum ar fi acoperisul unei sali de sport. “Pentru ca cererea este in crestere in Europa, vom investi in cresterea capacitatii de productie”, spune Hanganu.

O alta investitie pe care managerul Ecomed vrea sa o realizeze in perioada urmatoare se refera la o serie de utilaje pentru realizarea de furniruri pentru case – pardoseli si lambrisaj. Investitiile prevazute in 2008 se ridica la aproximativ 300.000 de euro.

Dar, extinderea Ecomed nu se opreste aici. Cum abordarea unui domeniu nou de activitate nu este o problema pentru Gabriel Hanganu, acesta pregateste, pe langa dezvoltarea afacerii cu case din lemn, lansarea unei ferme de vaci pentru lapte. Terenul a fost deja cumparat in apropierea fabricii de case din Buzau si urmeaza ca activitatea sa fie lansata la inceputul acestei veri.

Cristina Alexandru
 

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

Despre concept
Conceptul de business-angel este asemanator cu cel al finantarii de tip venture-capital. In ambele cazuri, investitorii aduc bani in afacere impreuna cu antreprenorul (sau cu grupul de antreprenori). Afacerile alese au premisele de a avea succes, dar le lipseste finantarea initiala. Un business-angel poate asigura aceasta finantare si are si un profil asemanator cu antreprenorul, si el fiind, in esenta, tot un antreprenor (sau un antreprenor in serie).

In Romania, cred ca nu este foarte bine inteles acest concept, dar aici este vorba despre cultura antreprenoriala redusa si despre cultura financiara si de investitii foarte redusa de la noi. In realitate, cred ca in Romania sunt si multi investitori tip business-angel care nu inteleg foarte bine conceptul (oameni care au realizat niste venituri semnificative in ultimii ani si care vor sa investeasca in business ca si ingeri-investitori, dar nu inteleg foarte bine cum si in ce fel s-ar putea face acest lucru).

De ce romanii care cer bani nu au afaceri existente, cu un profit minim, ci doar idei
Cred ca este o problema care tine de lipsa educatiei antreprenoriale a romanilor, in general. Romania este totusi o tara in care initiativa privata a fost complet distrusa si chiar interzisa de regimul comunist (prin colectivizare, nationalizare, confiscarea proprietatilor si interzicerea aproape oricarei activitati antreprenoriale, timp de mai bine de 40 ani).

Suntem una dintre putinele tari din lume (poate alturi de fostele republici sovietice si Coreea de Sud) in care, nu numai ca educatia antreprenoriala a lipsit cu desavarsire, ba chiar mai mult, initiativa privata a fost considerata o crima si pedepsita ca atare.

Tarile de langa noi (fosta Iugoslavie, chiar si Ungaria sau Polonia) au stiut sa cultive un minim nivel de antreprenoriat national chiar si in anii de comunism, astfel incat aceasta flacara nu s-a stins complet.

Din acest punct de vedere, Romania a pornit cu un mare handicap dupa 1989, iar 20 de ani nu sunt suficienti pentru a institui o cultura antreprenoriala, cel putin din doua motive importante. Pe de o parte, pentru ca o cultura antreprenoriala se invata si se transmite din generatie in generatie (sa nu uitam ca marile afaceri globale de astazi, care valoreaza miliarde pe bursa, au fost in mare parte pornite ca afaceri de familie cu 50, 100 sau peste 100 ani in urma!). Pe de alta parte, pentru ca o cultura antreprenoriala solida inseamna o cultura reala a muncii (un antreprenor munceste 7 zile pe saptamana, de dimineata pana seara, daca vrea sa aiba succes).

In Romania, lacunele in ceea ce priveste cultura muncii sunt evidente (multi "wannabe entrepreneurs" isi imagineaza ca sa fii antreprenor inseamna sa iei niste bani de la cineva, sa ii pui pe altii sa munceasca iar tu sa nu faci nimic, ceea ce nu este deloc un plan bun).

Cine apeleaza la finantare business-angel in Romania
In mod normal, investitiile de business-angel sunt limitate ca si valoare a finantarii, astfel incat, proiectele de acest gen trebuie sa fie afaceri care nu au nevoie de foarte mult capital. Aceasta caracteristica exclude din start afacerile care presupun investitii mari, cum ar fi in mod normal cele din sfera productiei (ceea ce nu inseamna ca investitii in mici facilitati de productie sunt excluse, cu conditia sa intruneasca totusi un palier rezonabil de capital).

Cele mai potrivite pentru investitii de tip business-angel sunt probabil firmele din domeniul comertului si serviciilor, unde se pot realiza afaceri de succes pornind cu sume mici, de ordinul a pana la 200.000 de euro investitie de capital.

Ce trebuie sa stie un antreprenor inainte sa apeleze la finantare business-angel
Ar trebui sa invete foarte bine afacerea pe care o face, pentru ca in momentul in care el nu cunoaste excelent aceasta afacere, nu va putea convinge niciun investitor ca poate sa inmulteasca banii investiti.

Cu privire la ce trebuie sa stie un antreprenor despre finantarea de tip business-angel, trebuie sa inteleaga ca aceasta este mai riscanta decat alte tipuri de investitii, asa ca si randamentul asteptat de business-angel va fi mai mare (evident mult mai mare decat cel asteptat de o banca de la care s-ar cere un credit echivalent).

In plus, un business-angel, ca orice investitor, vrea sa stie ca exista un "plan de exit" adica o varianta (sau mai multe) prin care, in viitor, investitia sa poate sa fie fructificata prin vanzare sau printr-o alta metoda care sa maximizeze profitul investitorului (si alaturi de el si pe cel al antreprenorului).

Cum trebuie sa se prezinte un antreprenor in fata unui business angel
In primul rand, antreprenorul ar trebui sa aiba un business real pe care sa il cunoasca foarte bine, nu doar un proiect. Sansele ca un business-angel sa finanteze doar un proiect teoretic si care nu are niciun fel de materializare in business, sunt infime.

In al doilea rand, antreprenorul ar trebui sa fie extrem de sincer si de realist in prezentarea afacerii (nu trebuie ascunse riscurile si minusurile si nici nu trebuie exagerate oportunitatile).

Nu in ultimul rand, un antreprenor care prezinta o asemenea propunere de investitii trebuie sa demonstreze sau macar sa reuseasca sa transmita determinarea lui de a se implica total in afacere si de a risca cel putin la fel de mult ca investitorul, in acea afacere (sa demonstreze ceea ce englezul numeste "commitment").

Asteptarile pe care le are un business-angel
Un business-angel investeste intr-o afacere intr-un alt mod decat un fond de investitii, el se implica mult mai direct in strategia afacerii in care a investit, ceea ce este un mare avantaj pentru antreprenor, care de multe ori nu are suficienta experienta din acest punct de vedere, fiind la inceput de drum.

Din acest punct de vedere, un business-angel asteapta, evident, ca implicarea lui in afacere sa fie apreciata de antreprenor, si nu sa fie privita ca o intruziune, asa cum se mai intampla. Un business-angel nu controleaza compania printr-un Consiliu de Administratie, ci alaturi de antreprenor, participa uneori foarte direct la deciziile importante ale afacerii.

Schimbari in ultimii ani in comportamentul antreprenorilor care cer finantare
Exista o schimbare a antreprenorilor atunci cand isi prezinta afacerea - au inceput sa apara cel putin cu niste documentatii ceva mai bine structurate. Dar, in general, lipseste partea cea mai importanta a prezentarii, si anume cea care ar trebui sa analizeze piata si vanzarea propriu-zisa, existand prea multi antreprenori care isi imagineaza ca, daca au un produs sau un serviciu de exceptie, acestea se vor vinde singure, ceea ce este fals.

Din pacate, in continuare 99% din cei care vin cu proiecte, nu vin si cu un business existent, pe care sa il poata prezenta. Aici este o mare problema, deoarece in acelasi timp, sunt probabil sute, daca nu mii de antreprenori romani valorosi, care au inceput deja un business si pe care nu stiu cum sa il dezvolte, deoarece le lipseste finantarea si nici nu stiu despre posibilitatea unor investitii de tip business-angel (sau, din diverse motive, nu au incredere in acestea).

Criteriile pe care isi bazeaza Marius Ghenea acordarea finantarii
Expertiza antreprenorului (asa cum spuneam mai devreme, antreprenorul trebuie sa cunoasca foarte bine afacerea, sa o cunoasca, as spune "ca pe propriile buzunare", ca sa poata sa ma convinga); commitment-ul antreprenorului de a investi si el in afacere (nu neaparat cash, dar vreau sa vad ca si el isi asuma un risc alaturi de mine, nu doar vrea sa utilizeze banii altora fara vreun risc pentru el); nu in ultimul rand, chimia cu antreprenorul.

Sunt oameni cu care simt ca ma pot intelege mai bine si oameni cu care nu relationez foarte bine, iar in investitii de tip angel, aceasta chimie conteaza probabil mult mai mult decat in investitiile mari, institutionalizate prin fonduri de investitii, bursa sau alte instrumente, unde relatiile dintre oameni nu mai sunt atat de importante, ele fiind oricum intermediate de reprezentanti in Consiliul de Administratie, CEO sau alte persoane.

Se va extinde conceptul de business-angel in Romania?
Sigur ca se va extinde, este normal, si acest lucru se intampla in orice economie de piata, nu doar in SUA (desi acolo, intr-adevar, avem probabil cele mai bune exemple de business-uri dezvoltate pe baza unor finantari de tip business angel).

Cu siguranta, in Romania, cresterea exploziva a acestui tip de investitii va fi legata si de dezvoltarea a tot mai multe proiecte de tip new-business/e-business, zona de afaceri unde antreprenorii sunt mai familiarizati cu conceptul de business-angel si, prin natura varstei lor mai tinere, sunt mai dispusi la un asemenea concept, mai putin traditional.

Cristina Alexandru

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.