Companiile mari, corporatiile, isi evalueaza activele cel putin anual in scopul raportarii financiare. In afara acestui tip de evaluare, estimarea valorii unei afacerii se solicita cel mai des in cazul fuziunilor si achizitiilor.

Un expert evaluator trebuie sa se gandeasca, in termeni rezonabili, bineinteles, si la ce inseamna afacerea aceea pentru un anumit cumparator, si la potentialul companiei pe viitor in anumite conditii de dezvoltare, in contextul unui anumit plan de afaceri pe care il are la dispozitie.

Asadar, criteriul „evolutie probabila” trebuie luat in calcul la evaluarea afacerii, dar numai in masura in care exista date concrete care sa sustina valoarea respectiva si, fireste, cerere – adica cel putin un cumparator interesat si dispus sa plateasca pentru o valoare viitoare.

Atunci cand un antreprenor se gandeste sa isi vanda afacerea sau o parte a acesteia, cred ca este interesat in primul rand de o estimare cat mai corecta a valorii companiei, efectuata profesionist, dupa un set de standarde internationale. Prin urmare, cred ca cei care isi doresc sa isi valorifice cel mai bine afacerea, se gandesc mai intai la calitatea serviciilor si mai putin la pretul evaluarii.

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

Structura
Nu exista o structura standard a planului de afaceri. In functie de scopul acestuia, se creeaza structura optima care sa satisfaca asteptarile celor pentru care a fost elaborat. Destinaţia planului de afaceri poate să fie: managementul companiei, actionarii companiei, investitorii strategici, bancile, furnizorii sau clientii.

O structura orientativa a unui plan de afaceri poate fi:

Etape
In general, la intocmirea unui plan de afaceri se urmaresc urmatoarele etape:

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

Fonduri regionale versus fonduri locale
Daca la sfarsitul anilor ’90, notiunea de fonduri de investitii era cumva “exotica” pentru multi dintre antreprenori, astazi termenul este extrem de familiar pentru oamenii de afaceri cu vechime. O parte dintre ei chiar au trecut cu succes prin acest proces investitional (Florin Andronescu, Liviu Dragan, Florentin Banu, etc.).

Nu la fel de familiarizati sunt antreprenorii din generatiile mai noi (cei care au lansat afaceri la inceputul anilor ‘00). Companiile acestora sunt insa mai bine pozitionate in piata fata de generatia intai la momentul anilor ’90.

In Romania sunt acum peste 15 fonduri de investitii cu prezenta locala - adica au un birou deschis aici. Insa, sunt si fonduri de investitii care au firme romanesti in portofoliul lor, dar nu au o prezenta locala. Banii administrati de fonduri provin atat de la investitori din Uniunea Europeana cat si din afara acesteia. Toate fondurile prezente in Romania sunt administrate de firme straine.

Avand in vedere faptul ca fondurile care au o prezenta locala cunosc mai bine mediul de afaceri de aici, consider ca firmele romanesti au sanse mai mari sa obtina finantare din partea acestora si mai putin din partea fondurilor care nu au prezenta locala.

Background
Primele fonduri de investitii au intrat pe piata romaneasca in anii 1996-1997, tintind in special companiile recent privatizate/in curs de privatizare care necesitau capital pentru retehnologizare. Ulterior, fondurile au asigurat finantarea firmelor nou infiintate dupa anul 1990, care aveau nevoie de capital de crestere.

Astazi, piata a evoluat, iar majoritatea fondurilor doresc sa preia controlul unor firme deja bine pozitionate pe piata sau la care fondatorii vor sa se retraga din afaceri. Exita si fonduri care furnizeaza in continuare si capital de crestere, in special pentru antreprenorii din generatia anilor ’95 – ‘00, dar apetitul pentru proiecte greenfield ramane relativ redus. Totusi, fata de acum sapte – zece ani, firmele romanesti au o mai mare posibilitate de a-si dezvolta afacerile prin parteneriat cu fondurile de investitii.

Start-up versus firma cu vechime
Desi greenfield-urile nu sunt preferate de fondurile de investitii, un manager/antreprenor puternic, cu o istorie de succes in afaceri si un proiect clar pe o piata in crestere, ar putea atrage atentia unui fond de investitii.

De asemenea, o firma cu o prezenta pe piata de 2 –3 ani ar putea fi o oportunitate interesanta pentru un fond de investitii, chiar daca nu este foarte bine “asezata”. Ma refer aici la firmele care activeaza in sectoare cu o crestere puternica (servicii, IT, telecomunicatii, materiale de constructii), dar care detin un produs/serviciu bine definit si care au un management competent. Insa, aceste calitati pot atrage un fond doar in cazul in care randamentul investitiei este acceptabil, reflectand riscul finantarii oferite.

Evaluarea companiei
Tehnicile de evaluare sunt multiple si se aplica de la caz la caz. In esenta, evaluarea tine cont de performantele actuale ale firmei si de potentialul de crestere al acesteia. Dar, cresterea este afectata de riscuri, iar performantele firmei vor putea fi atinse prin capitalul furnizat de fondul de investitii, deci nu de antreprenor.

De aceea, ponderea potentialului de crestere in valoarea companiei nu ar trebui sa fie exagerat de mare, cum din pacate intalnim destul de des astazi pe piata. Aceasta cred ca este si principala cauza a unui numar relativ mic de tranzactii incheiate pe piata romaneasca, asteptarile antreprenorilor fiind, nu de putine ori, exagerate.

Actionariatul
Problema actionariatului minoritar sau majoritar in companie este legata de necesarul de finantare pentru dezvoltarea afacerii. Daca acesta este suficient de mare, fondul va deveni actionar majoritar.

Actionariatul majoritar ii confera fondului o mai mare flexibilitate in special in ceea ce priveste exitul din companie - sa nu uitam ca dupa o perioada de cativa ani, acesta trebuie sa iasa din afacere. Oricum, prin acorduri semnate cu antreprenorii, si pozitiile minoritare pot asigura unui fond protectia necesara.

In caliatea lor de actionar, fondurile nu doresc sa se implice in mod direct in managementul firmei din portofoliu, decat in caz de criza. Insa, se obisnuieste ca persoanele din anumite pozitii cheie din management sa fie alese de catre fond (in special directul general sau directorul financiar). Evident ca, in cazul in care fondul este actionar majoritar, acesta va avea o mai mare influenta in ceea ce priveste numirea managementului firmei.

Durata investitiei
Nu exista o regula in ceea ce priveste durata medie de investitie intr-o firma. Aceasta este determinata de momentul optim privind exitul, care se traduce prin realizarea unui randament acceptabil al investitiei. Exista posibiliatea ca un fond sa iasa din afacere si dupa cateva luni, dar si sa ramana chiar si 7-8 ani.

Exitul se face in functie de piata si de ceea ce au agreat fondul si antreprenorul. Daca antreprenorul doreste sa ramana mai departe in afacere, acesta isi va rascumpara actiunile. Daca vrea si el sa iasa din afacere, vanzarea firmei se va face catre o alta firma. Se are in vedere si posibiliatea ca firma respectiva sa fie listata pe piata de capital, in vederea exitului. Din pacate, exemplele in acest sens sunt prea putine in Romania, dar cu siguranta ca in maxim 2 ani lucrurile se vor schimba radical.

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

Mizezi pe experienta sau pe oportunitati?
Un antreprenor senior care are deja afaceri in diverse stadii de dezvoltare si decide sa inceapa un nou business, are cel putin trei atuuri: fler, experienta si resurse. Aceste avantaje ii permit valorificarea oricarei oportunitati oferite de piata.

Daca este vorba de un antreprenor junior care isi deschide prima afacere, problema trebuie abordata dintr-un alt punct de vedere. Acesta are sanse mai mari de reusita daca identifica o nisa sau un loc liber pe piata.

Dupa gasirea pietei potrivite, el trebuie sa evalueze corect urmatoarele elemente:

• Informatiile despre domeniul in care vrea sa isi dezvolte afacerea: cererea din piata, specificul produselor si serviciilor, preturile de vanzare, caracteristicile clientilor, potentialii concurenti, avantajele concurentiale pe care le are.

• Abilitatile de mangement ale afacerii – stabilirea obiectivelor si strategiilor de promovare, distributie si vanzare a produselor si serviciilor, organizarea si derularea efectiva a activitatilor si urmarirea rezultatelor.

• Resursele disponibile pentru start-ul afacerii.

Afacere de nisa sau piata aglomerata?
Cred in potentialul unei afaceri de nisa. O afacere de nisa inseamna sa te focusezi si sa satisfaci o cerere pe o piata noua sau pe o piata in formare. Inseamna sa te specializezi si sa furnizezi produse si servicii care sa corespunda perfect cu nevoile identificate pe piata. Inseamna sa-ti cunosti foarte bine clientii si sa construiesti parteneriate de lunga durata.

O afacere care deserveste o nisa de piata poate sa obtina profituri mari, in timp ce o afacere care deserveste o piata in ansamblu realizeaza mai ales vanzari mari.

Afaceri specializate
Cred ca micile afaceri specializate pot sa aiba un succes remarcabil, daca stiu sa se pozitioneze corect pe piata si daca stiu sa-si promoveze avantajele concurentiale.

Specialistii in marketing recomanda urmatoarele tipuri de specializare a firmelor mici:

Cum ataci un segment deja aglomerat
Cei care lanseaza o afacere pe un segment deja aglomerat, trebuie sa ofere produse si servicii care se diferentiaza fata de cele existente pe piata, punand accent deosebit pe urmatoarele atuuri:

Domenii unde afacerile noi au sanse de reusita
Afacerile noi au cele mai mari sanse de reusita pe nisele de piata care se formeaza in umbra business-urilor deja lansate.
De exemplu, se observa ca acum se dezvolta extrem de puternic sectorul imobiliar. Daca ne gandim la spatiile pentru birouri care urmeaza sa fie finalizate in perioada imediat urmatoare, se vor dezvolta multe afaceri in domenii cum ar fi: productia personalizata de mobilier de birou, servicii de intretinere exterioara a imobilelor cu fatade din sticla sau servicii de catering.

Strategie
Pentru a avea sansele unei afaceri de succes trebuie sa intelegi nevoile consumatorilor si sa oferi solutii originale, care sa scoata in evidenta avantajele concurentiale ale propriilor produse si servicii. Deci, trebuie sa cunosti foarte bine business-ul in care vrei sa fii un jucator activ, iar aceasta presupune sa te implici cu multa pasiune, sa ai experienta in domeniu si sa iti exploatezi la maximum abilitatile de management.

De asemenea, cercetarea pietei si inovatia continua sunt motoarele unei afaceri profitabile si durabile, fie ca este vorba despre o afacere in faza de debut sau o afacere care se maturizeaza.

Cristina Alexandru

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

Trebuie sa verifici daca francizorul este proprietarul marcii si a mijloacelor cantitative si calitative. Inainte de a semna contractul, vezi daca francizorul poate sa asigure si indeplineasca toate obligatiile cuprinse in pachetul de franciza (consultanta, training, publicitate, etc.)

Trebuie sa te intrebi daca francizorul detine fonduri necesare pentru sprijinirea francizatilor?

Poti afla aceste informatii urmarind capitalurile proprii ale firmei, rezultatele financiare si cifra de afaceri. Daca francizorul obtine profit, atunci va putea sprijini si candidatii francizati sa reuseasca in noua afacere. De asemenea, DIP iti permite sa afli parcursul directorilor companiei si sa vezi ce i-a determinat sa se dezvolte in franciza. O experienta anterioara a acestora in acelasi sector de activitate este o informatie pe care trebuie sa o iei in seama.

Organizarea sistemului trebuie sa fie coerenta si performanta, procesul si metodele de lucru foarte bine stabilite. Este bine sa intelegei modul in care sunt luate deciziile in cadrul retelei. Trebuie sa evaluezi natura, importanta si traseul prestarilor si serviciilor oferite de francizor in ceea ce priveste formarea, asistenta tehnica si comerciala. Profesionalismul de care da dovada reteaua consta in transferul si calitatea know-how-ului.

De obicei, cei intrati mai nou in retea sunt cei care iti vor oferi mai multe informatii cu privire la dificultatile si intarzierile care pot fi prevazute, costul real de intrare in retea, primele rezultate, relatia cu francizorul. Este bine sa discuti cu francizatii care locuiesc in orase cu acelasi potential economic al orasului in care vrei sa amplasezi tu afacerea. De asemenea, este bine sa ii asculti si pe francizatii care critica reteaua.

In aceeasi categorie a angajatilor de profesie intra si persoanele blazate, lipsite de entuziasm, de capacitate de anticipare si de implicare, cei care considera ca firma pentru care lucreaza este datoare sa le ofere salarii mari si conditii bune de lucru, cei care se comporta asemeni liderilor sindicali, cei care se tem sa se confrunte cu propria lor valoare, cei care refuza sa isi asume propria lor devenire.

Insa, exista si o categorie distincta a angajatilor – cei care isi doresc responsabilitati transnationale si stiu ca doar intr-o mare corporatie le pot obtine.

Insa, antreprenorii care au fost la randul lor angajati acumuleaza bune practici si asta ii ajuta sa economiseasca mult timp si multa energie pe care le-ar fi consumat invatand din propriile greseli.

Angajatii din Romania care incep o afacere pe cont propriu nu difera semnificativ de cei din afara tarii. Poate doar prin faptul ca, deseori, in Romania afacerea proprie este ultima solutie a unor specialisti ajunsi in “zona crepusculara”. Este vorba de cei care ajung in punctul in care devin o povara pentru angajatori, iar afacerea proprie reprezinta iesirea din aceasta situatie si nu o solutie aleasa de bune voie si in liniste. Nu este de mirare ca peste 50% dintre cei care isi aleg in acest mod cariera antreprenoriala esueaza in mai putin de sase luni.

De exemplu, mare parte din firmele de consultanta lansate de fosti angajati la cabinetele din piata si care au atacat exact aceleasi segmente ca si fostul lor angajator, au pierit in mai putin de doi ani de la infiintare.

In schimb, cei cu profesiuni liberale au sanse mai mari sa concureze cu succes cu fostul sef. Este exemplul avocatilor fosti angajati ai unor cabinete renumite de avocatura din piata – plecati pe cont propriu, acestia reusesc sa creeze, de obicei, firme puternice.

Cine poate infiinta o firma
Orice persoana fizica sau juridica poate sa constituie societati comerciale cu respectarea prevederilor legii 31/1990. O persoana fizica sau juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o singura societate cu raspundere limitata. De asemnea, o societate cu raspundere limitata nu poate avea ca asociat unic o alta societate cu raspundere limitata alcatuita dintr-o singura persoana.

Societatea poate fi administrata de unul sau mai multi administratori asociati sau neasociati, acestia fiind numiti prin actul consitutiv sau de catre adunarea generala. Acestia pot fi atat persoane fizice cat si juridice.

Actele pe care trebuie sa le contina dosarul de infiintare (acestea sunt actele de baza - in functie de situatiile specifice mai pot fi si alte acte suplimentare):
- Dovada disponibilitate firma  - se obtine de la Registrul Comertului
- Actul consitutiv al societatii
- Declaratii pe propria raspundere al asociatiilor/administratorilor ca indeplinesc conditiile pentru exercitarea respectivei calitati.
- Dovada sediu – act de proprietate, contract de inchiriere comodat, etc.
- Cazierele fiscale ale asociatilor
- Dovada capital social – se obtine de la banca in momentul depunerii capitalului social
- Imputernicire avocatiala, mandat etc, pentru persoana ce depune actele la registrul comertului
- Dovada disponibilitate emblema – daca este cazul
- 2 timbre judiciare
- Taxe registru
- Copii buletine /pasapoarte asociati
- Anexa cu privire la inregistrarea fiscala
- Anexa cu privire la investitia straina – daca este cazul

Forma juridica
Societatile comerciale pot fi constituite in una dintre urmatoarele forme:

Capitalul social
Capitalul social al societatii pe actiuni sau al societatii in comandita pe actiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei. Guvernul poate modifica cel mult odata la doi ani valoarea minima a capitalului social, in asa fel incat acest cuantum sa reprezinte echivalntul in lei al sumei de 25.000 Euro.

Capitalul social al unui SRL nu poate fi mai mic de 200 lei si se divide in parti sociale egale care nu pot fi mai mici de 10 lei.
Pentru a putea infiinta o societate comerciala este nevoie sa se depuna capitalul social in banca, anterior inregistrarii documentelor la registrul comertului.

Costuri si durata
Costurile pentru infiintarea societatii sunt: taxele catre Registrul Comertului, taxele pentru obtinerea cazierelor fiscale; taxele pentru atestari, autentificari documente; taxele pentru avocati- daca este cazul. In general, taxele de registru se  ridica la 300 - 400 RON. Atestarile si autentificarile costa in jur de  200 - 300 RON.

Din momentul obtinerii tuturor actelor si depunerii lor la Registrul Comertului, un termen de trei zile este suficient pentru obtinerea inregistrarii societatii. Actele de infiintare ale firmei sunt: certificatul de inregistrare, un certificat constator initial si hotararea judecatorului delegat prin care se admite inregistrarea societatii.

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

In urma cu aproape doia ani, Angela Rosca (foto) s-a hotarat sa renunte la statutul de angajat si sa lanseze o companie de consultanta fiscala, Taxhouse. “Anul trecut am intrat in legatura cu cei care lansasera reteaua Taxand (nr: retea internationala de firme independente de consultanta fiscala) si am hotarat sa deschidem si in Romania un birou”, povesteste Angela Rosca.

 
Reteaua de consultanti
Taxand a fost infiintata in martie 2005 de un grup de 9 firme din elita consultantei fiscale din Franta, Luxemburg, Spania, Statele Unite, Elvetia, Germania, India, Suedia si Italia. Fondatorii retelei au avut ideea sa stranga sub aceeasi umbrela firme independente de consultanta fiscala, a caror activitate se incadreaza in standarde inalte de calitate.

Apartenenta la reteaua Taxand le aduce companiilor membre o credibilitate sporita in fata potentialilor clienti. In plus, acestea beneficiaza de traininguri specializate pentru angajati si colaboreaza in oferirea serviciilor catre clientii internationali. Taxand cuprinde acum 300 de parteneri in 39 de tari si aproape 2.000 de consultanti fiscali.

Pentru afilierea companiei Taxhouse la reteaua Taxand, un element foarte important luat in calcul a fost experienta in domeniu a Angelei Rosca si dorinta ei de a dezvolta activitatea de la zero. Alte criterii au fost legate de clientii targetati de companie, de echipa, de ritmul de crestere si strategia de marketing. Pentru ca firma sa isi poata pastra calitatea de membru Taxand, toate aceste elmente sunt evaluate in mod regulat de conducerea retelei.

Avantajul nisei
In consultanta fiscala, firmele mari care domina piata ofera in principal servicii de audit si consultanta de management. Problema este ca, in urma reglementarilor din ultimii ani de pe pietele dezvoltate (in principal SUA si Uniunea Europeana), aceste companii de audit nu pot presta si alte tipuri de servicii (de exemplu consultanta juridica sau fiscala) pentru acelasi client – ar insemna sa verifice singure daca au oferit o consultanta corecta. Asa ca firmele din Big 4 (nr: cele patru companii din topul consultantei la nivel international – PricewaterhouseCoopers, Ernst&Young, Deloitte si KPMG) nu pot oferi servicii complete oricarei companii.

Fondatorii Taxand au vazut in aceasta limitare o nisa profitabila de business – cea a consultantei fiscale independente de orice alte servicii de audit. Astfel, firmele din retea se axeaza pe consultanta fiscala si nu ofera servicii de audit, pentru a nu intra in conflict de interese, si, de aceea, pot deservi orice companie. Si, la fel cum cei din Big 4 isi trimit clientii care se extind in strainatate sa lucreze cu filiala companiei de consultanta din tara respectiva, si companiile din reteaua Taxand isi trimit clientii catre firmele afliate din alte tari.

“In ideea acestei oportunitati in care am crezut de la inceput si considerand lipsa unor companii locale puternice de consultanta fiscala, am facut pasul si am inceput sa dezvolt compania Taxhouse de la zero. Am lansat compania fara finantare externa, Taxhouse fiind acceptata ca membru Taxand din prima zi”, spune Rosca.

Primii pasi
In primele trei luni a fost singura in companie iar apoi a mai cooptat un fost coleg din Andersen.  “Am inceput Taxhouse fara o garatie ca firma va avea clienti siguri sau angajati pregatiti, contand pe mine insami si pe reteaua Taxand, pe principiul acum sau niciodata”, spune Rosca.

Taxhouse are acum trei parteneri in echipa de management (alaturi de Angela Rosca, se afla Emilia Dragu si Cristian Radulescu, toti fosti Arthur Andersen) si 15 angajati. Iar cifra de afaceri este estimata a se tripla in 2007 comparativ cu anul trecut, ajungand la cca 1 milion de euro.

Piata sustine cresterea
Cererea pentru servicii de consultanta fiscala este mare in Romania, iar oferta este destul de limitata. In afara de companiile din Big 4 mai exista pe piata cateva firme romanesti si straine cum ar fi Mazars, TMF sau Elite Consulting. “Piata este estimata la 40 – 45 de milioane de euro si este in crestere”, spune Rosca. Si firma ei se dezvolta impreuna cu piata. Asa ca, pentru urmatorii cinci ani, partenerul Taxhouse si-a propus o crestere anuala procentuala de doua cifre a afacerii.

Iar sansele ca aceasta crestere sa devina realitate sunt destul de mari, tinand cont de evolutia afacerii pana acum. De la lansare si pana in prezent, Taxhouse a adunat pe lista de clienti companii multinationale si corporatii romanesti, firme de top din domenii precum banci, leasing, imobiliare, bunuri de larg consum, farmaceutice sau fonduri de investitii.

“In prima faza, am lucrat cu clienti care ne stiau, cu care mai lucrasem sau care auzisera de mine sau de colegii mei. Increderea clientilor a fost un factor cheie pentru succesul Taxhouse”, povesteste Rosca, adaugand ca atunci cand ai clienti care cred in tine, exercitiul de auto-motivatie devine mai usor.  Tocmai de aceea nu a fost nevoie de o campanie speciala de promovare a afacerii pentru atragerea de clienti. “Am facut un plan de marketing, dar unul obisnuit si care cuprinde mai mult activitati de tipul evenimentelor – participari la conferinte si evenimente in Romania si in strainatate, lansarea unui site web, tiparirea de brosuri”, spune Rosca.

Acum, numarul clientilor este in crestere si pentru ca aderarea Romaniei la Uniunea Europeana a marit fluxul de tranzactii in tara. In plus, au aparut si alte implicatii fiscale pentru care companiile au nevoie de consultanta. “Sunt cerute serviciile de structurare fiscala, tax due dilligence, consultanta pe TVA, consultanta pentru fondurile de investitii care fac plasamente private sau pe Bursele romanesti si serviciile de consultanta fiscala in domeniul imobiliar”, spune managerul Taxhouse.

Strategie pentru reusita
Spre deosebire de alte tipuri de afaceri, in consultanta fiscala este greu sa faci predictii legate de viitorul companiei tale. De exemplu, astazi poti avea clienti pe care maine sa ii pierzi pentru ca nu mai au nevoie de servicii de acest tip. In aceste conditii, dupa cum spune Rosca, singurul lucru care te ajuta sa prevezi ce se poate intampla este legat de cunostintele pe care ai reusit sa le acumulezi de-a lungul timpului despre aceste Servicii si aceasta piata. Pe baza acestora, poti sa faci o estimare a modului in care poate evolua afacerea ta.

“In ultimul an si jumatate am invatat ca, in afaceri, ziua de maine nu este niciodata asa cum ti-ai planificat-o azi. Este nevoie de flexibilitate in business. Si e important sa nu repeti greselile pe care le faci. Poti gresi, dar trebuie sa inveti din fiecare greseala”, spune Rosca.

Si, adauga ea, chiar daca gresesti, important este sa nu iti fie rusine. Este mult mai bine sa lansezi o afacere si sa dai gres decat sa spui ca nu se poate face, fara sa incerci. “Nu trebuie sa iti fie frica. Insa, trebuie sa ai si un plan de afaceri realizabil. Sa nu fii fantezist”, adauga partenerul Taxhouse, dand exemplul competiilor sportive, unde cel care se aseaza la lina de start intr-o cursa este a castigat ceva si pentru simplul fapt ca a plecat in cursa. Chiar daca nu termina cursa sau ajunge pe ultimul loc, macar e impacat pentru ca a incercat.

Cristina Alexandru

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

Despre generatiile de antreprenori
"In Romania, cred ca exista mai degraba valuri de business si nu mai multe valuri de antreprenori. Este evident ca a existat o generatie de oameni de afaceri romani la inceputul anilor ’90. Insa, dupa acest moment, cred ca a inceput antreprenoriatul normal.

Afacerile de succes apar pe fondul unor schimbari - tehnologice, politice, sociale, etc. Aceste schimbari genereaza nevoi care trebuie sa fie acoperite prin business-uri noi. De exemplu, acum se poate spune ca exista un val al internetului."

Timing
"Este mult mai greu sa lansezi o afacere acum, fata de inceputul anilor ’90. Chiar daca au mai ramas nise descoperite, presiunea vine dinspre companiile eficiente. Cei care nu tin pasul cu acestea, trec in pierdere.

Acum, cererea este rezolvata eficient pe multe segmente de piata - comert, productie, avocatura, dar inca nu am ajuns la nivelul de eficienta din occident. Mai exista zone neacoperite unde pot fi lansate noi afaceri. Si, inca mai pot fi adaptate idei de afaceri din afara la piata din Romania. Insa, acestea sunt din ce in ce mai putine.

Pentru romani, ar fi mai bine sa se gandeasca la afacerea lor in contextul pietei de aici. Sa nu se gandeasca neaparat de la inceput sa se adapteze la contextul european in vederea unei eventuale extinderi. Asta pentru ca noi nu prea am reusit sa iesim cu afaceri pe piata din afara. Poate si din cauza ca am inceput sa facem afaceri intr-un moment in care economia este deja globalizata.

Iar daca incepi o afacere pe un segment pe care intra si un jucator puternic din strainatate e bine sa mergi sa mergi pe principiul <if you can’t beat them, join them!> - daca nu poti face fata concurentei, mai bine te asociezi sau vinzi."

Oamenii de afaceri romani
"Antreprenorii din afara au o incredere fenomenala in ei prin dimensiunea pietei in care activeaza. Romanii aud mereu ca tara noastra este codasa. Cred ca din aceasta cauza nu au curaj sa spuna ca lanseaza o afacere cu care sa ajunga in top la nivel european.

Poate este vorba si de o pregatire teoretica mai slaba a antreprenorilor din Romania. O pregatire teoretica mai buna ar putea schimba lucrurile. Se spune mereu ca cei mai multi dintre miliardari nu au facut facultatea. Insa, ce nu se spune este ca 99% dintre cei care nu au facut facultatea, nu sunt miliardari. Miliardarii care au renuntat la scoala au facut asta pentru ca au avut un succes imediat in afaceri. Pregatirea teoretica solida este foarte importanta pentru cei care vor sa faca ceva mai mult decat un chiosc la parterul blocului.

Avantajul antreprenorilor romani este ca la noi dorinta de a avea propria afacere este mai mare. Poate si pentru ca avem o istorie mai recenta a succesului care sa ne inspire - fiecare are in jur un exemplu de coleg sau vecin care a reusit intr-o afacere."

Probleme
"Sunt multi tineri romani care au idei de afaceri si care ar putea sa fie buni manageri, dar care nu au bani.

Bancile dau bani, dar trebuie sa oferi si garantii. De exemplu, eu pot sa obtin mai usor finantare pentru o afacere noua pentru ca am un istoric in business si bancile stiu ca au sanse sa isi recupereze banii. Pentru un antreprenor aflat la inceput este mult mai greu.

Iar fondurile de investitii de tip venture sau equity prezente aici se orienteaza catre afacerile mari, nu neaparat catre cele de nisa. In Romania, o afacere buna pe o nisa poate insemna trei milioane de euro, dar in SUA ar putea insemna 200 de milioane de euro pe aceeasi nisa. Pentru ca piata noastra este mica, nisele nu sunt atractive ca zona de investitii.

O alta problema de care se lovesc antreprenorii romani este legata de globalsourcing - pretul de achizitie al produselor este mult mai bun pentru marile firme si un nou venit nu are sanse sa obtina aceleasi marje."

Avantaje
"In ciuda problemelor legate de bani, antreprenorii au avantaje fata de o corporatie. Deciziile sunt luate imediat si nu exista lentoare din cauza birocratiei interne. Orice schimbare din piata este perceputa imediat si se poate reactiona rapid.

Antreprenoriat nu inseamna neaparat o firma mare, ci firme de doi - cinci oameni. Noua ne lipsesc firmele mici, dar foarte bune pe segmentul lor. De exemplu, in Germania, in domeniul tehnologiei, gasesti firme formate din cativa oameni, dar care sunt varfuri mondiale pe segmentul lor de piata.

Acum trebuie sa construiesti firme care se bazeaza pe avantajele companiilor mici - pe flexibilitate, pe apropierea fata de client. Sa nu te apuci sa te bati cu un hipermarket, unde avantajul este forta de achizitie globala. Nu ai sanse sa reusesti daca nu tii cont de avantajele firmelor mici."

Strategie
"Sunt atat de multe de luat in calcul atunci cand vrei sa incepi o afacere incat, daca te gandesti la toate, nu mai incepi niciodata. Daca vezi o oportunitate de afaceri, exercit-o! Trebuie sa ai curaj sa incepi afacerea. Iar uneori, asta presupune sa nu fii prudent.

Insa, managementul este foarte important. Doua dintre afacerile mele au esuat din cauza managementului prost - Depozitul de vinuri si Depozitul de legume. Acum, am aproape in exclusivitate in management oameni crescuti in companie inca de cand erau in facultate."

Planuri pentru Grupul RTC
"Am luat decizia sa consolidez grupul si sa renunt la unele afaceri. Pentru a le sustine, foloseam resursele financiare si de management ale altor firme si pierdeam mai mult decat investeam. Sistec si TCE sunt inca de vanzare, dar nu sunt pregatite pentru asta.

Am abandonat si incubatorul de afaceri (nr: divizia RTC care se ocupa de lansarea de afaceri noi). Cred ca in business e bine sa ai cicluri – pornesti, dezvolti si apoi inchizi sau vinzi. Pentru mine, 2007 a fost anul in care am inchis si am vandut. Dar, daca in perioada urmatoare ma simt confortabil cu toate diviziile in ceea ce priveste managementul, poate mai lansez una - doua afaceri noi."

Cristina Alexandru

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.