Una din cele mai enervante lectii pe care un antreprenor trebuie sa o invete (preferabil cat mai repede) este una din cele mai simple: nu esti bun la toate. Mai rau: sunt sanse ca si la lucrul la care crezi ca esti cel mai bun, sa ai lipsuri. Partea proasta e ca, de cele mai multe ori, nu vei invata asta decat pe propria piele. Desi, poate ti-o vor spune cativa inainte...

Va spuneam in articolul anterior despre cum am inceput aventura mea in antreprenoriat, pornind de la idei proprii si incurajat de oameni destepti. Nu cred ca sunt un caz cu adevarat deosebit.

Mi se intampla, de multe ori, sa ma gandesc cu nostalgie la momentele de acum cativa ani, cand eram la inceputul aventurii mele ca si antreprenor. Problema mea e ca, de cele mai multe ori, imi vin in minte momente diferite pe care le pot considera 'punctul 0' pentru aventura mea. Si acum am exact aceeasi problema, deci, cred ca va trebui sa va fac o poveste cu mai multe variante de inceput.

Tot timpul am fost obsedat de competitie. Si inca sunt. Dar ma tratez. Nu spun ca nu trebuie sa fiti indiferenti la competitie, dar majoritatea oamenilor trateaza destul de prost acest capitol incat m-am gandit sa vorbesc despre asta in continuare. 
 

Cei care au citit articolul precedent mi-au cerut sa vorbesc despre primii clienti, despre primii bani, despre cum am inceput sa fac efectiv afaceri. Pare o tema interesanta, dar nu atat de interesanta incat sa dedic un articol pentru asta. Asa ca, imi pare rau ca o sa va dezamagesc si o sa vorbesc, in special, despre altceva. Despre rabdare. 

Fiind un jurnal de start-up, m-am gandit ca ar trebui sa povestesc cum am inceput. Am, insa, o problema, nu ma pot hotari cand am inceput, asa ca o sa povestesc toate...inceputurile.

Sunt surprins cand citesc povestile de succes ale celebritatilor. Toti au avut un tel maret pe care l-au urmat in viata, pana au atins gloria. Bill Gates visa de mic sa puna un calculator in fiecare casa, Andreea Marin organiza emisiuni cu papusi iar Larry si Sergey visau din frageda pruncie sa organizeze informatia din lume. Eu nu am avut niciun astfel de tel. Desi, daca ma uit in urma, pot spune ca am avut ceva tentative antreprenoriale.

Relatiile de afaceri sunt ca o simbioza. O intelegere reciproca intre furnizor si client este esentiala. Adaptarea la mediul in care functioneaza compania este vitala, iar alegerea unor oameni potriviti cu sarcinile de indeplinit este cheia succesului. 

Asa cum am spus deja, am avut norocul sa-mi aleg o meserie care mi-a placut, si, in general, am muncit intotdeauna cu drag si placere. Dar nimic nu se compara cu avantul cu care muncesti pentru tine. Motivatia e inzecita, insutita probabil. Si vine cumva firesc, intr-un sigur suflu cu restul.

Dupa cum va povesteam saptamana trecuta, desi n-am fost un salariat nemultumit de pozitia de angajat, am ajuns, printr-un concurs de imprejurari si dupa multe deliberari, sa-mi fac firma. Multele deliberari au fost curmate foarte repede prin aparitia primului client si o strangere de mana, urmata de promisiunea de a ma ocupa de compania respectiva.