Sorin Dima (foto) a lucrat sase ani in domeniul IT, dar anul acesta, in ianuarie, a decis sa ofere doar consultanta in domeniu, pentru a-si putea lansa o afacere de distribuire a fructelor la birou: Fruitbox.

"Ianuarie acest an mi s-a parut o perioada propice pentru asa ceva (n.red. - a incepe o afacere de livrare a fructelor la birou), avand in vedere criza si faptul ca angajatorii nu mai sunt la fel de dispusi ca inainte sa ofere servicii de teambuilding sau excursii angajatilor. Ideea in sine a plecat de la faptul ca mediul office din Romania chiar avea nevoie de ceva revigorant si vitaminizant", spune pentru startups.ro Sorin Dima.

Conceptul start-up-ului este ca firmele din Bucuresti pot comanda diverse cutii cu fructe de pe un website dedicat.

"Serviciul este la fel ca cel de la livrarile de apa la birou: abonament. Se stabileste o cantitate si noi aducem lazile returnabile cu fructe", explica Sorin Dima. 

El s-a gandit la o afacere de distribuire a fructelor la birou pentru ca mai auzise de asa ceva in Marea Britanie, SUA si Australia, dar nu in Romania. I s-a parut insa ca s-ar potrivi in tara noastra.

"Am o cunostinta in domeniul IT, in Marea Britanie, la Londra, care are parte de stimulente de genul acesta si este foarte incantat. In Marea Britanie sau Australia, tipul acesta de business este foarte dezvoltat. Sunt fabrici care se ocupa cu ambalarea si livrarea fructelor catre mediul office si totul este automatizat. Problema este ca la noi, fiind la inceput, nu exista un model dupa care sa ne ghidam. Atunci, facem research referitor la ceea ce este afara", mai spune Sorin Dima.

El mentioneaza ca, acum trei ani, la una dintre firmele de IT la care a lucrat (I-Play), a folosit fructele ca recompensa pentru a-i motiva pe angajati, acest sistem dand rezultate.

Conceptul de business
Anul acesta, din ianuarie pana in mai, afacerea Fruitbox a fost pregatita, iar la inceputul lui iunie a fost lansat site-ul. In aceeasi luna au fost facute si primele livrari ale fructelor.

"Clientii prefera cutia mare, de 15 kilograme (n.red - pot comanda cutii de cinci, zece sau 15 kilograme.). Cantitatile mai mari sunt cerute, doar ca nu cred ca ne-ar avantaja pe noi sa facem cutii mai mari. Ne-ar fi greu si la transport si n-ar fi eficient", explica Sorin Dima.

Primele cutii contineau 11 tipuri de fructe de sezon. La solicitarea companiilor, din luna august, Fruitbox a introdus cutiile cu un singur tip de fruct (banane, portocale, piersici, mere, nectarine, pere si struguri). Pentru sezonul rece au pregatit cutii cu fructe exotice.

"Se poate ca la exotic box sa avem si capsuni iarna. Avand in vedere anotimpul, ar putea fi considerat fruct exotic", detaliaza Sorin Dima.

Clientii au de ales intre abonamentele pe trei, sase sau 12 luni.

"Clientii prefera abonamentele pe trei luni, pentru ca, decat sa se inhame la un contract pe un an, mai bine fac patru contracte de trei luni. La inceput, ideea principala era a contractelor pe termen mediu cu firmele, dar am renuntat, pentru ca am avut cateva tratative esuate cu firme mari. Am dedus ca oamenii se feresc de serviciile care presupun un contract pe termen mediu si lung", mai spune Sorin Dima.

Lazile pentru fructe sunt comandate special de Fruitbox de la un furnizor din comuna Fundeni (judetul Calarasi).

Pretul per cutie variaza intre 30 de lei si 180 de lei, in functie de cantitate si tipul de fructe. Persoanele fizice pot opta pentru punga de fructe, de aproximativ un kilogram, unde se afla cate patru fructe.

Cine sunt clientii
Fruitbox are patru clienti corporate (din domeniul bancar si IT), fiecare cu intre 50 si 300 de angajati.

Sorin Dima presupune ca ei au dorit sa le ofere angajatilor fructe pentru revigorarea spiritului de echipa.

"Clientii pe care-i avem sunt consumatori de fructe la birou de dinainte de aparitia Fruitbox", adauga Sorin Dima.

Pana in prezent, cea mai mare cerere a fost din zonele unde sunt cladiri de birouri - in centrul, nordul si vestul Bucurestiului.

Investitia in afacere
Pana acum, Sorin Dima a investit aproximativ 11.000 de euro in Fruitbox, din resurse proprii.

"Am crezut ca este un tip de afacere in care investitia va fi una foarte mica, dar s-a dovedit a nu fi asa", spune Sorin Dima.

El estimeaza ca mai are nevoie de aproximativ 15.000 de euro, pentru a-si dezvolta afacerea, in primul an de activitate. Suma ar trebui folosita pentru publicitate si pentru achizitionarea de mijloace de transport.

Pentru ca nu dispune de acesti bani, Sorin Dima a cooptat in afacere inca doi parteneri (programatori, fosti colegi de serviciu), fratii Gabriel si Simion Masei, care vor detine cate 25% din noua companie.

"La inceput, m-am gandit la un business angel pentru finantare, doar ca, din discutiile cu diversi cunoscuti, am aflat ca majoritatea acestora cer un aport foarte mare din partile sociale, cam 80%. N-as ceda mai mult de 50%. Pentru fiecare antreprenor, mai ales tanar, afacerea este ca si copilul lui si, dupa ce ai muncit cateva luni sau jumatate de an sau chiar mai mult, ti-e foarte greu sa lasi de la tine", explica Sorin Dima.

Antreprenorul adauga faptul ca in acest stadiu al afacerii inca nu se poate face o estimare legata de momentul cand va fi recuperata investitia si nici cat pot fi veniturile.

Desi nu se gandisera la asa ceva, Fruitbox a primit o propunere de a franciza afacerea in Brasov.

"Nu ne-am gandit initial, dar o vom lua in calcul si in cazul in care se va putea, probabil, anul viitor, vom lua legatura cu o firma de francizari care sa faca un sistem de franciza", mai spune Sorin Dima.

De asemenea, el mentioneaza ca nu s-a gandit nici sa extinda afacerea in afara Capitalei.

Promovarea
Sorin Dima spune ca cel mai bun mod de promovare a Fruitbox este online, prin Google.

"Discutand despre mediul office, cu siguranta, cine are nevoie de un asemenea serviciu apeleaza la cautarea pe internet. Asta a reiesit si de la clientii pe care-i avem pana acum", mai spune Sorin Dima.

Pentru promovare, ei au mai folosit si flyerele.

Alte modalitati de promovare pe care intentioneaza sa se axeze Fruitbox sunt e-mail marketingul si un program de afiliere.

DE RETINUT:
Fruitbox livreaza fructe la birou pe baza unui sistem similar cu cel al livrarilor de apa: abonamente.
Afacerea a fost initiata de Sorin Dima, care are o experienta de sase ani in IT.
Distribuirea de fructe la birou este o afacere existenta in tarile dezvoltate, precum Marea Britanie si Australia.
Investitia de pana in prezent a fost de 11.000 de euro, estimandu-se ca in primul an de activitate sa mai fie nevoie de inca 15.000 de euro.
Cea mai mare cerere a fost din zonele unde sunt cladiri de birouri - in centrul, nordul si vestul Bucurestiului.

Redactor: Alina Botezatu

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

Acolo, dupa o discutie lunga in engleza, un nene in costum imi pune o-ntrebare de baraj: “Nu vrei tu, mai bine, sa vii la departamentul de vanzari? Se castiga mult mai bine!”. “Pai, as veni, depinde ce trebuie sa fac” ii raspund dupa opt secunde de gandire. “Trebuie sa vorbesti frumos si sa te imbraci, ca mine, la costum” imi rezuma el fisa postului. Tentat de inedita perspectiva, am acceptat si am fost angajat.

Am vandut, am (fost) promovat, mi-am continuat cariera in alte cateva firme, din ce in ce mai mari si mai multinationale. Am ajuns, peste cativa ani, Country Manager la una mare de tot. Si multinationala de tot. Am crezut ca l-am apucat pe Dumnezeu de ambele picioare. “De-aici am sa ies la pensie” mi-am zis. Imi placea enorm ceea ce faceam. Mi-am largit exponential orizontul de business, am lucrat cu o echipa minunata si am invatat foarte multe.

In tot acest timp, pe parcursul unor lungi sedinte cu mine insumi, am constientizat insa si doua lucruri:
1. Regulile pe care nu le inteleg ma incorseteaza.
2. Nu pot sa ascult de un sef care nu mi-a castigat respectul.

Da, poate firea mea rebela imi dadea de furca. Poate elanul tineretii ma impingea sa ard etape. Mi-a fost greu, insa, sa accept ideea ca trebuie sa dau explicatii pentru ca am acordat clientului un discount mai mic decat cel care imi fusese aprobat. Sau sa justific in detaliu motivele pentru care echipa mea din Romania (pe atunci numai 7 oameni) nu respecta proportiile impuse de headquarter-ul american privind numarul de angajati de culoare sau cu dizabilitati. Sau sa acord unui coleg o crestere anuala de salariu de un dolar jumate, fiindca asa reiese din Excel, cheltuind in acelasi timp 10.000 de dolari (chiar daca erau banii firmei) pentru a ciopli o coloana de beton, intrucat iesirea secundara din birou era cu 2 inci mai ingusta decat prevedeau standardele companiei.

In fine, cand frustrarile acumulate n-au mai putut fi surmontate de satisfactiile, deloc mici, ale jobului, m-am hotarat sa ies. Sa-mi construiesc, pe mai departe, propriul drum.

Tranzitia la statutul de antreprenor n-a fost tocmai usoara. Masina de serviciu cu rezervorul mereu plin, laptopul si telefonul, cartea de credit fara limita de suma, salariul confortabil de la sfarsit de luna, cartea de vizita care-i facea pe politisti mult mai indulgenti cand depaseam viteza legala, toate au disparut. Au disparut si multi dintre “prietenii” de conjunctura. Sau, chiar daca n-au disparut, raspundeau mult mai greu la telefon.

Eram, pentru prima data, “on my own”. Cu experienta si cunostintele acumulate, cu cele cateva idei de business care imi incoltisera in minte, cu o masina veche si un laptop nou pe care mi le cumparasem din “pachetul de despartire”, cu trei mii trei sute de dolari pe care-am reusit sa-i retrag din cont inainte sa dea banca faliment, cu viza Schengen pe un an (in scurt timp nefolositoare) si cu putini, dar buni, prieteni pe care ma puteam baza. Si mai aveam inca ceva: hotararea de a-mi demonstra in primul rand mie ca se poate.

Mi-am inceput, asadar, cu acest modest capital, mica cruciada prin mediul de business autohton. M-am gandit, pentru inceput, sa-mi fructific experienta acumulata si sa ma pozitionez, ca si consultant, drept interfata intre companiile straine care veneau (din ce in ce mai des, in acea vreme) sa faca afaceri la noi si piata romaneasca. Si ca sa vad nemijlocit cum stau lucrurile, am trecut personal prin tot hatisul birocratic (cu mult mai incalcit atunci) al infiintarii unei firme, al obtinerii de avize si al depunerilor de bilant. Nu mi-a placut.

Am incercat, tot atunci, prin cateva parteneriate, sa ma transform intr-un fel de “hub” de servicii pentru companiile straine - de la compartimentari cu rigips la inchirieri auto si servicii de internet. Am renuntat rapid, dandu-mi seama ca, desi aveam interese comune cu partenerii mei, nu impartaseam neaparat aceleasi valori. Ori asta ma punea in imposibilitatea de a garanta eu pentru ei in fata clientului.

Am continuat insa cu conceptul pe care il aveam in minte inca de la inceput. M-am definit si pozitionat in piata ca “optimizator de business”. Imi ajut, de ani buni, clientii sa-si faca planuri pentru noile afaceri sau sa si le dezvolte, pe baze sanatoase, pe cele existente. Sa se adapteze la conditiile de piata in continua schimbare si sa fructifice, cu indrazneala dar si cu luciditate, noile oportunitati. Si pentru ca intotdeauna cel mai de pret capital al unui business il reprezinta oamenii, o componenta importanta a serviciilor pe care le ofer este cea educationala. Prin cursuri, workshop-uri si seminarii imi propun (si, cu modestie, reusesc) nu doar sa transmit concepte si informatii din diferite arii de competenta, ci sa ajut efectiv echipele clientilor sa devina mai performante.

Imi place foarte mult ceea ce fac, iar implinirea mi-o masor nu in bani, ci in zambetul satisfacut care mi se intinde, ca un serbet, pe fata la sfarsitul zilei.

Mai multe despre activitatea mea poti gasi pe site. Mai multe despre cum gandesc gasesti pe blog. Si, daca-ti place ce citesti, te-astept sa stam de vorba!

Dragos Popescu este fondator al Diagma, o companie de consultanta si servicii de resurse umane, si un cunoscut consultant in dezvotarea si optimizarea afacerilor.

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

Citeste aici  alte articole din "Jurnal de start-up".

"Ii sfatuiesc pe dezvoltatorii romani de aplicatii mobile sa vada unde este piata lor si sa verifice competitia. Iti garantez ca nimeni nu are o idee unica. Oricine spune ca aplicatia lui nu seamana cu a nimanui altcuiva, atunci n-a cautat suficient. Descarca ceea ce fac competitorii, vezi ceea ce fac rau si spune-ti ca <Acesta este lucrul pe care il voi face mai bine>. Trebuie sa fii capabil sa spui <Aplicatia mea este mai buna, pentru ca…>. Dezvoltatorii romani tind sa se concentreze, atat pe jocurile foarte obisnuite, precum cele de carti, poker, dar vedem in InMobi si cateva aplicatii din turism", spune pentru startups.ro Terence Eden, Developer Community Manager la reteaua independenta de advertising InMobi.

Alexia Froudkine, Director Developer Marketing and Alliances la Orange, a spus ca, in cadrul Eastern European Mobile Monday Developer Summit (EE MoMo Summit), ca dezvoltatorii trebuie sa stie sigur care sunt asteptarile utilizatorilor, pentru ca nu toti folosesc aplicatiile in acelasi fel.

"In prezent, calitatea aplicatiei, localizarea si posibilitatea de traducere sunt cele mai importante aspecte pentru o aplicatiei", a adaugat Alexia Froudkine.

Summit-ul a fost organizat Mobile Monday Romania, parte din Mobile Monday (MoMo) - o platforma deschisa in domeniul comunicatiilor mobile, la nivel global, reunind profesionisti, dezvoltatori, producatori si pasionati in domeniu. MoMo a aparut in toamna lui 2000, la Helsinki (Finlanda), in prezent fiind in 130 de orase din intreaga lume, unde a organizat sute de evenimente.

Comunitatea MoMo din tara noastra are in jur de 600 de membri, cei mai multi din Bucuresti, Cluj si Timisoara.

Design versus rapiditate
Specialistii in domeniu spun ca utilizatorii sunt tot mai atenti la design-ului aplicatiilor.

"Daca prima data cand o folosesc aplicatia arata incredibil, <straluceste>, nu sunt greseli de ortografie, atunci oamenii vor crede ca aceasta este de calitate si merita sa o descarce. Trebuie sa te asiguri ca aplicatia functioneaza, ca, daca introduci publicitate, aceasta nu apare in centrul ecranului, pentru ca poate ascunde butoanele. Trebuie sa fii atent cu locul unde plasezi reclamele", precizeaza Terene Eden.

Stefan Lilov, Chief Product Officer la dezvoltatorul Bianor, spune pentru startups.ro ca sunt importante atat design-ul, cat si viteza cu care functioneaza aplicatia.

"Experienta cu aplicatia inseamna cum arata toata combinatia, cat de usor este pentru un utilizator sa o foloseasca, precum si functionalitatea pe care aplicatia o furnizeaza. In acelasi timp, inseamna si cat de repede raspunde aplicatia la activitatea utilizatorului", detaliaza Stefan Lilov.

Bianor este o companie din Bulgaria care dezvolta numai aplicatii mobile. Ei au participat la competitia AppCircus din cadrul EE MoMo Summit cu aplicatia iMediaShare, un agregator de continut video (oamenii pot gasit continutul video pe telefonul mobil, iar prin intermediul aplicatiei acest continut este afisat pe orice alt ecran).

Maria Constantinescu, CEO-ul si fondatoarea SlickFlick, spune pentru startups.ro ca pentru ei este mai important ca aplicatia sa ruleze cat mai usor decat sa aiba un design extraordinar.

"Ne focusam foarte mult pe experienta utilizatorului, astfel incat totul sa fie foarte simplu si fara nicio problema", adauga Maria Constantinescu.

SlickFlick este o platforma care distribuie photo stories (comics-uri facute cu fotografii de catre utilizatori). Aplicatia este disponibila pe telefon, PC si Mac. SlickFlick a castigat concursul AppCircus de la Bucuresti, urmand sa fie prezentata la AppCircus Barcelona. 

Continut local sau general
Erik Hellman, Research Manager la Sony Ericsson Labs, a spus, intr-o conferinta de presa, ca exista mult potential pentru aplicatiile care au continut local.
Sanyu Kiruluta, Team Lead Developer Relations la Research In Motion (RIM), a subliniat si ea ca pentru BlackBerry sunt interesati de aplicatiile locale, care sunt si vor fi intotdeauna de valoare.

Terence Eden mentioneaza ca, de exemplu, cei care traiesc in Bucuresti, stiu unde sunt cele mai tari cluburi de noapte, astfel ca-si pot folosi cunostintele pentru o aplicatie destinata pietei locale.

"In acelasi timp, trebuie sa realizezi ca, daca faci o aplicatie care este buna doar in limba romana sau in Bucuresti, te limitezi la numarul de oameni care au un iPhone, locuiesc in Bucuresti si sunt interesati de aplicatia ta. Acestia sunt poate cateva mii de oameni. Este suficient pentru a face business? Poate este, dar trebuie sa te gandesti cum sa iei aceasta aplicatie si sa o fac utilizabila nu doar in Romania, dar in Rusia, in Turcia, in Grecia, in Marea Britanie, in SUA, in Venezuela sau Indonezia", mai spune Terence Eden.

In cate limbi traduci aplicatia
In prezent, toate platformele pentru telefoanele mobile permit ca aplicatiile sa fie traduse automat, daca utilizatorul opteaza pentru o anumita limba.

"Dezvoltatorii ar trebui sa se foloseasca de optiunea de internationalizare a aplicatiei, adica sa puna in fisiere separate fiecare tara unde vrea sa fie aplicatia, astfel incat atunci cand un utilizator acceseaza aplicatia si telefonului lui este fixat, de exemplu, pe limba romana, o poate deschide in romana. Vedem atatia bani venind din Indonezia, Brazilia, Coreea, Mexic, Japonia, Africa de Sud, incat trebuie sa fii sigur ca aplicatia ta functioneaza in toate aceste tari, astfel incat oamenii sa o descarce si sa o foloseasca. Te poti duce la orice universitate si studentii sa-ti traduca aplicatia pentru 15 euro, pentru a avea o traducere cat mai corecta. Cand traduci, trebuie sa fii atent sa nu folosesti cuvinte prea lungi", explica Terence Eden.

Keith Bauwise, bada Technical Evanghelist la Samsung, mentioneaza si el ca pentru o aplicatie foarte buna, care se poate adresa mai multor grupuri, ar trebui folosit sprijinul multiligvistic al platformelor mobile.

Citeste continuarea articolului - pagina 2

DE RETINUT:
O aplicatie pentru telefoanele mobile are succes daca este de calitate, este destinata unei anumite zone, este disponibila in cat mai multe limbi si este bine promovata.
Specialistii in domeniu spun ca utilizatorii sunt tot mai atenti la design-ul aplicatiilor.
Aplicatiile locale au un mare potential, dar pentru a avea suficiente venituri acestea trebuie extinse global.
Cand faci o aplicatie, trebuie sa te gandesti la fel de mult la cum faci sa le spui oamenilor despre ea, precum te gandesti la design-ul logo-ului.
De obicei, daca dezvoltatorii isi vand aplicatiile prin intermediul platformelor, 70% din suma le revine dezvoltatorilor si 30% platformelor.

Redactor: Alina Botezatu

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.