Cum sa faci fuziunea sau divizarea unei companii
Cand afacerea trece intr-o noua etapa de dezvoltare, cand piata evolueaza sau mediul economic se schimba, firmele pot fi nevoite sa se divizeze sau sa fuzioneze cu alte companii. Firmele aflate in crestere sunt reorganizate iar cele care se afla in declin isi inchid liniile de business neprofitabile sau sunt vandute.
“Indiferent de cauza care sta la baza fuziunilor/achizitiilor sau divizarilor, decizia este una strategica, insa implementarea acestor decizii presupune de cele mai multe ori un proces complex de management al schimbarii la nivel operational”, spune pentru startups.ro Ionut Maftei, Senior Consultant la compania de consultanta Ensight Management Consulting.
Cel mai des, fuziunea se face la achizitia unei companii din acelasi domeniu de activitate. Divizarea se realizeaza cand firma se dezvolta in mai multe sectoare si echipa manageriala si administrativa nu mai poate gestiona singura toate activitatile.
“Pe o piata volatila, procesul de fuziune este destul de activ, iar pe o piata stabila, ritmul divizarilor si al preluarilor este destul de lent”, adauga Ionut Maftei.
Organizarea activitatii astfel incat sa existe indicatori de performanta relevanti pe fiecare activitate in parte este unul dintre avantajele fuziunii sau divizarii. Dorin Drula, Director General la compania de consultanta si evaluare de fuziuni si divizari Preciss Consulting, spune pentru startups.ro ca alte avantaje ale fuziunii sau divizarii sunt cheltuielile reduse pentru transferul de active si rearanjarea actionariatului.
Avantajele fuziunii
Fuzinea aduce beneficii legate de consolidarea pe piata a companiei, obtinerea unei cote mai mari de piata locala sau chiar extinderea in alte regiuni geografice.
Potrivit lui Ionut Maftei, un alt avantaj al fuziunii este legat de salvarea afacerii si a personalului in conditiile competitiei din piata si a efectelor acesteia asupra firmei.
Integrarea pe verticala a afacerii este un alt beneficiu al fuziunii, pentru ca scurteaza lantul dintre productie si distributie. De exemplu, un producator de mobila poate achizitiona un furnizor de lemn pentru a elimina problema achizitiei materiei prime. Pentru ca vor fi reduse anumite costuri, va creste si profitul firmei.
Ionut Maftei spune ca un alt avantaj al fuziunii este diversificarea portofoliului de produse prin lansarea propriei game sau cumpararea unui jucator care ofera deja acel produs.
Fuziunea ofera si un avantaj si in ceea ce priveste fiscalitatea.
“Gruparea a doua sau a mai multor institutii poate aduce avantaje fiscale, achizitia unei companii fiind considerata o investitie”, precizeaza Ionut Maftei.
Avantajele divizarii
“De cele mai multe ori, aceasta decizie presupune reorganizarea companiei ca grup sau conglomerat de companii. In urma acestui proces, actionariatul nu se schimba, dar structura devine mai complexa”, detaliza Ionut Maftei (pentru detalii, vezi explicatia din fotografie).
Un avantaj al divizarii este faptul ca sunt eliminate anumite produse sau servicii pe care le ofera compania, iar aceasta se poate concentra doar pe cateva activitati principale de business. De exemplu, un producator poate sa vanda divizia de service catre un alt investitor.
De asemenea, externalizarea functiilor suport (contabilitate, IT, administrare imobile etc) reduce costurile legate de personalul specializat care se ocupa de ele.
Alt avantaj al divizarii este iesirea de pe o piata regionala si indreptarea resurselor spre alte directii mai profitabile. Si divizarea unei companii are beneficii fiscale. Un exemplu este cel al firmelor cu sediul central intr-o tara cu un regim fiscal mai putin strict, dar care au activitate in diverse alte zone din lume.
“Practic, se creeaza o structura financiara din care compania in intregul ei are de castigat, chiar daca, in realitate, procesele nu se schimba foarte mult”, mentioneaza Ionut Maftei.
Dezavantajele fuziunii sau divizarii
Unul dintre dezavantajele fuziunii este pastrarea echipei manageriale si a fiecarui departament in parte (vanzari, productie, marketing etc).
“De cele mai multe ori, contractele de fuziune/achizitie se construiesc in timp indelungat si presupun conlucrarea unor solide echipe de consultanti, juristi, strategi etc”, puncteaza Ionut Maftei.
Un alt dezavantaj al fuziunii este riscul de a nu obtine rezultatele dorite.
“De multe ori, noua companie se naste sub presiunea obligativitatii succesului imediat, iar aceasta presiune se transfera direct catre angajati”, subliniaza Ionut Maftei.
In cazul divizarii, una dintre probleme este legata de transferul de bani de la o companie la alta, care se face mai dificil si pe alte baze decat anterior.
“Cand compania se divizeaza, acest transfer ar trebui sa se faca prin intermediul unui credit inter-companii, care presupune birocratie, timp mai indelungat etc”, adauga Ionut Maftei.
Un impediment de care firmele se lovesc atat in cazul unei fuziuni, cat si in cel al unei divizari, este faptul ca accesul la credite bancare si la licitatii al noilor entitati se face mai greu, deoarece nu exista un istoric comun si o cifra de afaceri cumulata.
“Ca urmare, implicatiile unei astfel de decizii strategice (n.r. - de divizare) trebuie sa ia in calcul cat mai multe situatii viitoare ale companiei”, mentioneaza Ionut Maftei.
Tipurile de proceduri
Fuziunea se poate realiza in doua moduri. Unul dintre acestea este prin absorbtie, cand o firma obtine in totalitate patrimoniul uneia sau mai multor companii, care isi inceteaza astfel existenta.
Cel de-al doilea tip de fuziune este contopirea. Prin aceasta, patrimoniul a doua sau a mai multe firme se transfera in cel al companiei sau firmelor nou infiintate. De obicei, fuziunile se fac in cadrul grupului. Aceasta insa nu este o conditie obligatorie.
Si divizarea se poate face tot in doua moduri. Unul este transferul patrimoniului unei societati catre una sau mai multe firme existente sau care se infiinteaza special pentru asta.
Al doilea mod este separarea unei parti din patrimoniul unei companii si transferarea acestuia ca intreg catre una sau mai multe firme existente sau care se infiinteaza prin acest transfer.
“Operatiunea de fuziune sau divizare nu poate avea loc in cazul in care societatile in discutie sunt in lichidare, cu exceptia cazului in care acestea nu au inceput inca distribuirea intre actionari sau asociati a activelor care li s-ar cuveni in urma lichidarii”, detaliaza pentru startups.ro Valentin Creata, Avocat Asociat la casa de avocatura Popovici Nitu & Asociatii.
Pentru a stabili cota parte din compania veche sau noua care revine fiecarui actionar, se evalueaza patrimoniul acesteia. Evaluarea si documentele companiei sunt apoi auditate. Pe baza auditului si adocumentelor rezultate din evaluare, se face un proiect de fuziune care este analizat de judecatorul delegat, supus aprobarii actionarilor si, ulterior, depus la Registrul Comertului si publicat in Monitorul Oficial. Dupa ce se depun contestatiile, forma finala a proiectului de fuziune sau divizare trebuie din nou aprobata de actionari, depusa la Registrul Comertului si publicata in Monitorul Oficial.
Din punct de vedere juridic, noua structura rezultata din fuziune se va implementa printr-un singur set de documente care sa cuprinda toate drepturile si obligatiile asociatilor sau actionarilor companiei rezultate in urma fuziunii sau cea absorbanta. Noua societate poate avea un capital propriu format din capitalul social al vechilor firme sau numai dintr-o parte capitalul social al acestora.
In cazul achizitiei, ulterior fuziunii compania este integrata in grup in ceea ce priveste procesele, tehnologiile si cultura organizationala.
“Chiar si in cazul divizarii, daca entitatea <desprinsa> va ramane in grup, exista un proces de aliniere a acesteia la organizatia-mama”, mai spune Ionut Maftei.
Cand se incheie procedura
Data fuziunii are doua aspecte. Primul este momentul la care sunt considerate “teoretic” societatile ca fiind fuzionate sau divizate. Dorin Drula spune ca acest moment este legat de data bilanturilor de fuziune sau divizare. Al doilea moment in fuziune sau divizare este cel in care se inregistreaza din punct de vedere juridic si contabil efectele acestei procedurii.
“Fuziunea este considerata realizata de-abia dupa aprobarea acesteia de catre actionari sau asociati, dupa ce, in prealabil, creditorii societatii au avut termen de o luna pentru a-si exprima opozitia”, mai spune Dorin Drula.
Fuziunea sau divizarea va produce efecte in cazul constituirii uneia sau mai multor societati noi, de la data inmatricularii in Registrul Comertului a noii societati sau a ultimei dintre ele, iar in alte cazuri, de la data inregistrarii hotararii ultimei Adunarii Generale a Actionarilor (AGA) care a aprobat operatiunea. Exceptie de la aceste variante fac situatiile cand partile stipuleaza ca operatiunea va avea efect la o alta data.
“Data nu poate fi insa ulterioara incheierii exercitiului financiar curent al societatii absorbante sau societatilor beneficiare, nici anterioara incheierii ultimului exercitiu financiar incheiat al societatii sau societatilor ce isi transfera patrimoniul”, adauga Valentin Creata.
De cat timp este nevoie pentru o fuziune/divizare
In principiu, fuziunea sau divizarea poate dura intre trei si patru luni. In practica, o divizare dureaza intre sase luni si un an, inclusiv perioada de analiza si evaluare a impactului deciziei, pregatirea si transformarea companiei. Pentru o fuziune poate fi nevoie de sase luni pana la doi ani, inclusiv negocierile.
“Pe pietele dezvoltate, cu o Bursa activa, procesul poate fi mult simplificat prin achizitie directa”, adauga Ionut Maftei.
Cauzele intarzierilor sunt termenele de convocare a AGA, luarea hotararilor si efectuarea formalitatilor intr-o tara straina, daca firma are un asociat persoana fizica sau firma straina. Alte cauze sunt legate de procedura efectuata la Registrul Comertului, care poate fi amanata, daca exista nereguli si proiectul de fuziune sau divizare va fi refacut. Intarzieri pot sa apara si din cauza indeciziei actionarilor de a aproba forma finala a proiectului, din cauza opozitiei din partea creditorilor, a dificultatii in evaluarea companiei sau de perioada de vacanta de vara a judecatorilor.
Care sunt efectele juridice ale fuziunii
Unul dintre efectele juridice ale fuziunii sau divizarii este dizolvarea, fara lichidare, a firmelor care isi inceteaza existenta. Alte efecte sunt ca actionarii sau asociatii companiei divizate devin actionari sau asociati ai firmei absorbante sau beneficiare.
“Prin efectul fuziunii/divizarii, societatea absorbanta sau societatea beneficiara va dobandi drepturile si obligatile societatilor absorbite sau divizate, in raporturile acestora cu terte persoane”, adauga Valentin Creata.
O alta implicatie juridica in fuziune/divizare este ca unii dintre colaboratorii firmelor participante care au si calitatea de creditori, se pot opune realizarii fuziunii sau divizarii. Asta in conditiile in care creantele lor indeplinesc conditiile prevazute de lege.
“Un caz particular de protectie a colaboratorilor societatilor participante este prevazut de legea nr. 67/2006 privind protectia angajatilor in cazul fuziuni de intreprinderi, conform careia drepturile si obligatiile societatii absorbite, decurgand din contractele individuale de munca si din contractul colectiv de munca aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral societatii absorbante”, mai spune Valentin Creata.
Care sunt efectele fiscale si contabile
In contabilitate, procedura de fuziune sau divizare implica realizarea notelor contabile de inchidere a bilanturilor la companiile implicate. Pe baza acestora, se face bilantul de fuziune sau divizare. Apoi, se face un bilant de deschidere pentru firma sau firmele rezultate.
Sorin Branciog, Senior Partner si expert contabil si auditor financiar la compania de consultanta fiscala, financiara si de management BD Audit, spune pentru startups.ro ca bilantul de inchidere se realizeaza la fel ca oricare alt exercitiu financiar de inchidere, de la sfarsitul anului.
Ca principiu, procesele de reorganizare precum fuziunea sau divizarea sunt neutre din punct de vedere fiscal. In practica, apar mai multe aspecte cu impact asupra acestor procese. Regula generala este ca activele si datoriile transferate catre o firma rezultata din fuziune sau divizare isi pastreaza valorile fiscale avute inainte de reorganizare, cu conditia mentionarii acestora in procesul verbal de predare-primire al activelor si datoriilor intocmit cu ocazia transferului.
“In cazul in care societatea (cea care isi transfera activele si datoriile catre o alta societate - societatea beneficiara - cu ocazia fuziunii sau divizarii) inregistreaza provizioane si rezerve care au fost deduse la calculul impozitului pe profit, acestea pot genera datorii cu impozitul pe profit, daca nu sunt recunoscute ca atare la nivelul societatii beneficiare”, subliniaza Valentin Tic, Tax Partner la compania de consultanta fiscala si audit KPMG.
In cazul in care firmele implicate au pierderi fiscale sau platesc impozit pe profit, acest fapt poate avea consecinte fiscale la nivelul companiei sau companiilor rezultate din acest proces.
“Pierderile fiscale inregistrate de societatile care isi transfera activele si datoriile prin fuziune sau divizare si care isi inceteaza existenta, nu se recupereaza de catre societatile beneficiare”, precizeaza Valentin Tic.
Firma noua poate plati impozit pe profit in conditiile in care exista datorii in legatura cu activele imobilizate, pentru care firmele au beneficiat in anii anteriori de facilitati fiscale privind amortizarea, inainte de implinirea termenului prevazut de lege pentru pastrarea activelor in patrimoniu. Exemple de astfel de situatii sunt deducerea accelerata de 20% din valoarea activelor imobilizate in prima luna de utilizare a acestora sau deducerea suplimentara de amortizare de 20% din valoarea investitiilor.
De asemenea, transferul activelor ar putea fi supus TVA-ului, daca forma de organizare rezultata dupa fuziune sau divizare nu este o persoana impozabila din punct de vedere al TVA.
“In acest caz, societatea care transfera activele si datoriile ar putea fi obligata la plata TVA aferenta activelor transferate”, adauga Valentin Tic.
In cazul activelor imobiliare, trecerea lor din patrimoniul firmei absorbite in cel al firmei rezultate poate genera cheltuieli la transferul dreptului de proprietate. Valoarea acestor cheltuieli este de maxim 1% din cea a proprietatilor transferate.
Redactor: Alina Botezatu
Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.
Finantare pentru proiectele de pregatire a angajatilor
Firmele pot accesa una dintre cele cinci linii de finantare, din totalul de sase, lansate saptamana trecuta de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale (MMFPS).
Banii sunt destinati proiectelor de 500.000 de euro - 5 milioane de euro, pentru pregatirea angajatilor. Perioada de implementare a proiectelor este cuprinsa intre sase luni si trei ani.
Proiectele se pot depune pana pe 19 iunie 2009, la ora 16, se arata in Ghidurile solicitantului.
Suma alocalta pentru cele sase linii de finantare este de 545 milioane de euro, se arata in comunicatul de presa. Din aceasta suma 85% (463,25 milioane de euro) reprezinta contributia Fondului Social European si 15% (81,75 milioane de euro) contributia nationala, din bugetul de stat. Proiectele sunt finantate prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resusrselor Umane (POSDRU).
Companiile pot beneficia de finantari prin intermediul organizatiilor din care fac parte (asociati profesionale, patronate sau Camere de Comert si Industrie). Furnizorii privati de formare profesionala pot obtine finantare direct.
Liniile de finantare disponibile in acest mod sunt cele din Cererea de depunere de proiecte nr. 80 - “Calificarea - o sansa pentru viitor”, nr 81 - “Competente pentru competitivitate”, nr. 82 - “Integrare pe piata muncii”, nr. 83 - “Mediul rural - oportunitati de ocupare” si nr. 84 - “Pentru o viata mai buna”. Valoarea totala a acestor cinci linii de finantare este de 495 milioane de euro.
Cele sase linii de finantare sunt destinate mai ales institutiilor de stat, ministerelor si ONG-urilor, pentru ca proiectele eligibile sunt cele strategice, implementate la nivel national, multi-regional sau sectorial, dar pot sa aplice si unele companii.
In proiecte pot fi implicati mai multi parteneri, inclusiv din alte tari din Uniunea Europeana. Contributia solicitantilor va fi intre 2% si 17,35%, in functie de linia accesata si de tipul de organizare al acestora.
Proiectele se pot depune online, pe site-ul dedicat.
“Cererile de Finantare transmise prin orice alte mijloace vor fi respinse”, se subliniaza in Ghidurile Solicitantului pentru cele sase linii de finantare. Depunerea se face urmand trei pasi.
Dupa depunere, in urmatoarele 30 de zile, proiectul va fi evaluat.
“Se va face un top si vor primi finantare proiectele cele mai bune. Nu se va urma ordinea primul venit, primul servit”, a spus Alexandru Petru Fratean, secretar de stat in MMFPS, in cadrul unei conferinte de presa organizate cu ocazia lansarii celor sase linii de finantare.
Potrivit lui Marian Sarbu, Ministrul MMFPS, prin cele sase linii de finantare pot fi ajutate aproape 70.000 de persoane in cadrul a 200 - 220 de proiecte si pot fi dezvoltate 100 de programe.
In cadrul liniilor de finantare lansate de Ministerul Municii la sfarsitul lunii martie au fost depuse peste 4.000 de proiecte, dintre care 26 se afla in evaluare. Suma pentru aceste finantarii este de 142 milioane de euro pentru subventionarea salariilor somerilor angajati, pentru formare profesionala si pentru siguranta si securitate la locul de munca.
Pe 9 mai, MMFPS va mai lansa inca 13 linii de finantare cu o valoare de 300 milioane de euro. Unele dintre aceste linii vor avea ca scop si dezvoltarea culturii antreprenoriatului in randul studentilor.
Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.
Relatiile dintre companii, nu creditele nereturnate au cauzat lipsa de lichiditati
Conform lui Ran Fuchs, Global Head la Risk Metrics Group’s Credit Risk Business, principalul factor care a dus in prima faza a crizei la lipsa de lichiditati a fost necorelarea relatiilor dintre companiile din portofoliul bancilor.
De-abia in prezent, lipsa de lichiditate incepe sa fie cauzata de faptul ca unele credite nu sunt returnate.
Ran Fuchs a mai spus, cu ocazia o conferintei “PRMIA Global Event Series on Credit Risk Management”, ca problema a fost aceea ca bancile nu s-au intrebat unde este concentrat riscul. Raspunsul ar fi trebuit cautat in urmarirea relatiilor dintre companiile din diferite domenii si regiuni ale lumii.
Consecinta este ca in prezent bancile sunt nevoite sa isi regandeasca modul in care analizeaza riscul unui credit. Astfel, vor fi luate mai mult in calcul nu numai capacitatea unei firme de a-si achita creditul, ci si relatiile si parteneriatele pe care le are aceasta cu diferite alte companii. Si vor fi cumulate si corelate intre ele modelele de risc pentru fiecare dimensiune - zonala, a domeniului si a companiei - si scenariile rezultate.
Ran Fuchs mai spune ca in prezent nu este nevoie sa folosesti numai corelatiile trecute, ci si pe cele viitoare rezultate din modelele de risc aplicate si din scenariile rezultate.
Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.
Start-up: construiesti ca sa vinzi sau sa pastrezi?
Unii antreprenori construiesc afaceri pe care vor sa le pastreze. Altii se gandesc inca de la inceput cui ar putea sa vanda compania atunci cand va fi dezvoltata suficient. Intre cele doua tipuri de business nu exista neaparat diferente de strategie, ci mai mult diferente care tin de stilul antreprenorial al fondatorilor.
Marian Mocan, Director General la Expert Consulting, considera ca marea majoritate a intreprinzatorilor, indiferent de motivatia cu care au pornit afacerea, au asteptari pe termen lung de la aceasta.
“Cred ca visul, uneori nedeclarat, al oricarui intreprinzator care porneste o afacere, este ca la un moment dat sa-si poata vinde compania, obtinand pe actiuni sau pe partile sociale o suma suficient de mare pentru a face altceva, fie ca e vorba de o noua afacere, fie ca doreste sa traiasca linistit cu banii obtinuti”, spune pentru startups.ro Marian Mocan.
El mai spune ca nu exista diferente de strategie intre cei care isi construiesc afacerea pentru a o pastra si cei care vor sa o vanda. Totusi, exista diferente de stil antreprenorial, intre cel care construieste compania dorind sa aiba un venit mai mare decat orice oferta de salariu si antreprenorul care doreste sa faca performanta in afaceri.
“Antreprenorul interesat de venitul personal are ca si obiectiv maximizarea profitului prin minimizarea costurilor. Antreprenorul care doreste sa faca performanta in afaceri va investi in mod constant in afacere, fie ca e vorba de mijloace fixe, resurse umane sau know-how”, spune Mocan.
Un business construit pe termen lung este mai usor de vandut in cazul in care antreprenorul se hotaraste sa faca asta la un moment dat.
“Cand cumperi o firma te intereseaza cresterea ei ulterioara, iar acest lucru nu se poate face decat daca business-ul este gandit pe termen lung. Poti sa vinzi numai o firma care merge foarte bine. O firma falimentara sau cu strategie de monetizare pe termen scurt este foarte greu de vandut”, spune pentru starups.ro Cristian Ducu, CEO Swiss Venture.
Si Ciprian Sandu, Managing Director la Saciro Consulting, spune ca vanzarea este oricand o optiune numai daca afacerea are valoare pentru investitor sau cumparator. El spune ca antreprenorul care se gandeste sa construiasca o firma pe care sa o vanda la prima oportunitate, fara sa fi construit insa o afacere de durata, va avea probleme sa atraga un cumparator.
“Eu ca investitor, as ezita sa cumpar o firma care este organizata si administrata numai pentru a fi vanduta”, explica Sandu.
Reprezentantul Saciro Consulting spune ca orice strategie trebuie sa ia in consideratie obiectivele pe termen scurt, mediu si lung. Orice antreprenor trebuie sa se gandeasca la cum va creste afacerea, iar vanzarea este numai o oportunitate de a isi monetiza efortul.
Colaborarea cu fondurile de investitii
In general, antreprenorii care construiesc o afacere pentru a o vinde nu infiinteaza firma impreuna cu un fond de investitii. Finantarea de la un astfel de investitor este obtinuta abia dupa ce compania are deja un model de business. Prin urmare, antreprenorul trebuie sa aiba mereu in vedere atractivitatea afacerii pentru investitori. In opinia managerului Saciro Consulting, acest aspect se traduce prin faptul ca antreprenorul trebuie sa aiba un model de business solid, administrare profesionala si un produs de calitate.
Exista insa si cazuri in care antreprenorii pornesc de la inceput o companie impreuna cu un fond de investitii, insa este vorba de oameni de afaceri cu experienta, care au cel putin un business de succes la activ. Iar parteneriatele se fac tot cu fondurile de investitii cu care au colaborat in celelalte firme. Un exemplu este cel al colaborarii dintre Florin Andronescu si fondul de investitii Oresa.
Marian Mocan precizeaza ca fondurile de investitii nu accepta achizitia oricarei firme, ci au anumite criterii.
“Compania trebuie sa indeplineasca un anumit nivel de performanta in afaceri sau sa detina active suficient de atractive pentru fond”, adauga Mocan.
Daca la un moment dat un intreprinzator a acceptat un parteneriat cu un fond de investitii, cel mai probabil este ca pe viitor va dori sa vanda afacerea impreuna cu fondul catre un investitor strategic.
“O firma in care antreprenorul a rascumparat actiunile de la un fond de investitii poate avea mari probleme de finantare in perioada imediat urmatoare realizarii tranzactiei, din cauza decapitalizarii produse in firma”, spune Marian Mocan.
Avantaje si dezavantaje
Specialistii spun ca nu exista diferente majore intre strategiile celor care consutriesc o afacere pentru a o pastra, fata de cei care vor sa isi vanda firma. Insa, exista o serie de dezavantaje ale afacerilor construite pe termen scurt, in scop de exit.
“Un investitor sau cumparator profesional isi va da seama de valoarea scazuta a firmei si va oferi un pret mult mai mic sau nu va fi interesat de achizitie”, spune consultantul Saciro.
El adauga faptul ca antreprenorul trebuie sa ia in considerare nu numai interesele sale, ci si pe cele ale investitorului.
“Un investitor nu ar cumpara o afacere care nu are potential sa creasca si sa ii mareasca investitia”, subliniaza Ciprian Sandu.
Printre avantajele unei afaceri pe termen lung, directorul General Expert Consulting enumera posibilitatea aplicarii metodelor proprii de conducere, crearea unei strategii de imagine pe termen lung, precum si cresterea “normala”, pas cu pas, fara constrangeri de timp. Printre dezavantajele unei astfel de companii se afla “legarea de glie” pe termen lung pentru intreprinzator si resursele limitate pe termen scurt.
In cazul afacerilor gandite pe termen scurt, un avantaj ar fi implicarea mare in companie doar o anumita perioada de timp, dar si necesitatea cresterii rapide pe termen scurt.
“Exista totusi o anumita frustrare cand iti vinzi <copilul> tau de business si este dificil sa te apuci de alt domeniu de activitate”, adauga Mocan.
Modele de business
Daniel Guzu, fondatorul Fabryo, a lansat atat afaceri pe care le-a vandut, cat si companii pe care intentioneaza sa le pastreze. El spune ca nu si-a propus niciodata sa vanda o afacere pe care a inceput-o, placandu-i sa faca totul “ca pentru el”, de calitate si sa dureze. Insa, anul acesta, afacerea Fabryo a fost vanduta in totalitate fondului de investitii Oresa, care preluase deja de anul trecut pachetul majoritar de actiuni.
“Am facut acest pas pentru optimizarea businessului. In orice companie in care exista mai multi actionari, procesul de luare a deciziilor este ingreunat. In contextul actual, este esential sa fim foarte flexibili si sa ne adaptam foarte repede oricarei modificari a pietei. Si acum putem face asta, asa incat sa actionam sau reactionam in timp util”, spune pentru startups.ro Daniel Guzu.
In prezent, antreprenorul se ocupa de Bau Profil, companie activa marca Duraziv pe piata adezivilor cu, si continua seria investitiilor facute din pasiune, in domeniul vinului. In Bau Profil, Daniel Guzu a fost partener cu Oresa Ventures, dar fondul a cedat pachetul de actiuni pe care il detinea, cand a preluat Fabryo. Pe segmentul vinului, Guzu a fost pana in toamna lui 2007, actionar in afacerea Vinexpert (retea de magazine specializate in comercializarea de vinuri).
Antreprenorul marturiseste ca nu este tipul de persoana care sa inceapa afaceri pentru a le vinde, pentru ca se implica emotional. Avand in vedere ca a construit afaceri pe care doreste sa le pastreze, nu exista strategii diferite sau care sa vizeze planuri de pastrare, respectiv de exit.
“Fiecare afacere o tratez ca si cum ar fi pentru totdeauna a mea”, declara antreprenorul.
Una dintre aceste afaceri este podgoria, visul sau de multi ani.
“Am avut mereu o pasiune pentru viticultura si pomicultura. Nu intentionez sa vand vreodata podgoria. Indiferent de profitabilitate, o voi pastra. Acolo m-am nascut si glasul pamantului nu ma lasa”, mai spune el.
Profit din vanzarea afacerilor
Florin Andronescu este unul dintre antreprenorii care au construit afaceri pentru vanzare: retailerul Flanco si compania de credite de consum Credisson, vanute deja, si reteaua de clinici Sanador, pe care a fondat-o impreuna cu sotia sa, Doris, si pentru care a primit mai multe oferte de achizitie.
Antreprenorul considera ca vanzarea unei afaceri care a adus profituri trebuie privita in contextul globalizarii economice, ca oportunitate a unui si mai mare randament pentru banii investiti.
Andronescu spune ca decizia de pastrare a unei firme nu se ia insa de la bun inceput, pentru a nu se limita optiunea oportunitatii de vanzare a acelei afaceri. In opinia sa, afacerile devin “de vanzare” in conditiile in care ele sunt dezvoltate astfel incat sa devina foarte atractive.
“Afacerile se construiesc in primul rand pentru a fi profitabile, in al doilea rand pentru notorietatea brand-urilor dezvoltate de acele afaceri, care se traduce in valori, uneori foarte mari. Pentru a putea profita de oportunitatea vanzarii acelor afaceri, in al treilea rand, trebuie sa creezi modelul de business cunoscut celui interest sa cumpere (operational, organizatoric, logistic si financiar)”, explica pentru startups.ro Florin Andronescu.
Antreprenorul spune ca in cazul atragerii unui fond de investitii singurul drum este exit-ul, dar “o vanzare facuta impreuna cu un fond de investitii nu este totdeauna cea mai buna, ea depinzand de constrangerile fondului respectiv”.
Prin urmare, omul de afaceri ii sfatuieste pe intreprinzatori ca atunci cand aleg cu cine sa continue drumul, sa analizeze foarte bine daca fondul are o durata de viata limitata si indiferent de valoarea companiei trebuie sa iasa prin vanzare (n. red - in genera fondurile de investitii au o durata de viata de zece ani, timp in care trebuie sa vanda toate companiile in care investesc).
Andronescu aminteste insa si unul dintre avantajele colaborarii cu un fond de investitii - prezenta internationala. Daca fondul este unul regional sau international, antreprenorul are un avantaj la vanzare, pentru ca fondul este mult mai bine conectat la pietele unde poate exista potentialul cumparator.
Redactor: Lidia Ionita
Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.
Succesul organizatorilor de nunti sta in nisele de piata
Piata agentiilor organizatoare de nunti din Romania si-a injumatatit valoarea fata de 2008 si a ajuns la aproximativ 500 de milioane de euro. Cele mai afectate sunt agentiile care targeteaza nunti de top. Agentiile mici si medii, care detin peste 95% din piata mai au insa o solutie: oferirea de servicii de nisa.
“Daca anul trecut nivelul pietei se situa in jurul valorii de 1 miliard de euro, in prezent este in scadere, in ritmul crizei economice cu care ne confruntam. Pana acum, piata a scazut la circa 50% din valoarea lui 2008, din estimarile noastre, dar continua sa scada”, pentru startups.ro Alin Caraman, presedinte K Group - Bon Mariage.
Caraman spune ca in acest moment agentiile care targetau nuntile de top trec prin dificultati interne. Cota de piata a acestora este sub 5% din total, fiind in continua scadere.
Georgiana Chiroaba, Event managerul agentiei Wedding Land, considera ca printre problemele pietei actuale se afla concurenta intre agentii pe partea financiara, nu pe cea artistica si creatoare.
“Sunt agentii care promoveaza kitsch-ul, cu preturi foarte mici, astfel incat persoanele care nu au un statut financiar foarte bun sunt tentate sa accepte chilipiruri de pret”, spune pentru startups.ro Georgiana Chiroaba.
In perioada urmatoare, Alin Caraman considera ca antreprenorii care si-au amortizat deja investitiile initiale si au si alte activitati in extrasezonul nuntilor au sanse sa treaca peste criza din prezent.
Obstacole in lansarea afacerii
“Ca orice piata, acest domeniu se confrunta cu diverse probleme dintre care se distinge concurenta neloiala. Sfatul pe care il dau celor interesati de acest business este ca trebuie sa realizeze ca nu vor obtine rezultate daca nu detin toate resursele necesare si daca nu sunt dispusi sa se implice major si sa faca anumite sacrificii”, spune pentru startups.ro Anca Constantin, events manager la sotsisotie.ro.
Ea mentioneaza printre probleme faptul ca nu exista o consecventa a importului de produse si apar neplaceri cauzate de imposibilitatea onorarii comenzilor. Un alt obstacol este concurenta din partea restaurantelor.
“Acestea colaboreaza cu diverse agentii pentru decorul salii, contra comision, sau au propriile firme care presteaza aceste servicii. La semnarea contractului pentru locatie, impun clientilor colaborarea exclusiva cu aceste agentii, la preturi neconcurentiale”, mai spune Constantin.
Avantajul niselor de piata
“Nisele libere in domeniul nuntilor sunt serviciile noi precum cascadele de ciocolata si sampanie, artificiile de fluturi, marturiile personalizate si tip cadou, dar si nuntile in aer liber”, spune Alin Caraman.
Una dintre pietele cu potential este cea a evenimentelor in aer liber. Potrivit Mariei Ninca, coordonatorul proiectului e-corturi.ro (n.red. - detinut tot de K Group), 50% din totalul evenimentelor care au loc in aer liber, sunt nuntile.
“In Romania, piata este libera sa absoarba investitii din ce in ce mai mari si mai diversificate, fiind loc pentru multi alti jucatori interesati sa activeze intr-un domeniu placut si profitabil”, precizeaza Ninca.
Ea spune insa ca investitia initiala poate constitui un obstacol pentru cei nepregatiti, aceasta fiind urmata de concurenta din partea firmelor de profil din Europa de Vest si SUA, care au know-how pe acest segment.
“Pentru domeniul corturilor si al evenimentelor in aer liber, cuvantul de ordine ramane, fara indoiala, investitia si prin asta intelegem monetizarea serviciilor oferite, achizitii, imbunatatiri, dezoltare”, adauga Ninca.
Investitia initiala pentru lansarea afacerii e-corturi.ro a fost de 150.000 euro, iar amortizarea este prevazuta pentru maxim doi ani din momentul initierii afacerii. In cazul unui astfel de business, se cumpara de la cort/corturi, podea, mocheta, candelabre, toalete, pana la mese, scaune, tunuri de caldura si accesorii.
Banii sunt castigati din inchiriere si servicii. Succesul pe acest segment este asigurat de plus-valoare si de calitatea serviciilor.
“Accesoriile, de exemplu, drapajele, zona tip lounge, toaletele, aranjamentele si, nu in ultimul rand, organizarea de exceptie, fac diferenta si acorda premiul castigator ofertantului”, mai spune managerul e-corturi.ro.
Etapele inceperii afacerii
“Prima etapa in dezvoltarea unei agentii este informarea, urmata de investitia in sediu, logistica, angajati, publicitate, produse informative, stocuri”, spune Anca Constantin.
Foarte importanta este si alegerea furnizorilor, reprezentantii companiilor din domeniu spunand ca este recomandabil ca multe dintre serviciile oferite de agentie sa fie acoperite de furnizori de incredere.
“Alegerea furnizorilor se face pe princiul pretului si al calitatii, dar mai ales al seriozitatii. Orice servicu ratat la o nunta devine o catastrofa!”, puncteaza Alin Caraman.
In cazul Wedding Land, Georgiana Chiroaba spune ca, in limita posibilului, s-au ales furnizorii din afara tarii, “pentru ca pe piata noastra nu gasim calitate si originalitate”.
Ea spune ca pentru a lansa o afacere in domeniu trebuie sa ai foarte multa rabdare, sa fii o persoana organizata, sa ai imaginatie si o prezenta placuta. Pa langa profesionalismul obligatoriu recomandat, ingredientul care asigura succesul unei agentii il reprezinta oamenii de vanzari.
“Un om de vanzari bun este secretul reusitei unei agentii”, spune Georgiana Chiroaba.
Investitii si amortizare
Jucatorii din piata apreciaza ca investitia initiala intr-o afacere de profil este intre 20.000 de euro si 100.000 euro. Pentru a intra pe segmentul de top, investitia poate ajunge si la cateva milioane. Exista insa si varianta preluarii unei francize in domeniu. De exemplu, in cazul francizei Bon Mariage, investitia initiala incepe de la 10.000 de euro.
Potrivit reprezentantului Bon Mariage, exista o perioada cand investitia se putea amortiza intr-un an, pe anumite segmente. Acum insa, investitia se poate recupera in cativa ani.
“Depinde unde vrei sa ajungi, daca tu ai target mediu, atunci incasarile vor fi medii”, spune Chiroaba.
Investitiile realizate pe parcurs depind de dezvoltarea agentiei. In prima etapa, banii merg catre obiecte decorative, masini, personal, si promovare. In opinia managerului Wedding Land, cea mai eficienta promovare este cea realizata online si cea prin recomandari. De asemenea, un canal ieftin de promovare este realizarea unui portal de nunti.
“Investitia initiala reprezinta locul de desfasurare a activitatii, cel putin un autoturism, cel putin trei angajati, logistica”, spune Anca Constantin.
Numarul de angajati poate creste in functie de gradul de dezvoltare a afacerii. O alta strategie este aceea ca in etapa de inceput sa se investeasca semnificativ intr-un serviciu nou sau intr-un serviciu care sa se constituie ca atu al agentiei. Acesta poate fi un fotograf de exceptie.
“Este loc pentru toata lumea, insa este nevoie in primul rand de persoane care inteleg ca pe aceasta piata, daca nu ai bun gust si stil, nu poti reusi sa obtii bugete mari din partea clientilor. Partea de management de eveniment inca mai are nevoie de sustinatori”, spune event managerul Wedding Land.
In functie de modelul de business al fiecareia, agentiile incaseaza bani fie de la clienti, fie de la furnizori, aplicand un comision. In cazul Bon Mariage, banii provin de la clienti, dar castigul este generat de comisionul provenit de la furnizorii de servicii.
Si pentru Wedding Land plata vine de la furnizor, dar se mai practica si pretul pe proiect: la bugetul real se adauga o taxa de management de eveniment, care poate fi in jur de 1.000 - 2.000 euro sau 10% din buget.
Cele mai vandute servicii
Organizatorii de nunti spun ca cel mai profitabil sezon este vara-toamna, iar cele mai vandute servicii sunt decorurile si amenajarea spatiului.
Presedintele K-Group - Bon Mariage spune ca in cazul companiei sale, cele mai vandute raman de departe nuntile in aer liber.
Reprezentantii e-corturi.ro spun ca din ce in ce mai des clientii doresc oferte complete de cort prevazut cu podea si mocheta, candelabre, drapaje, mese si scaune.
Redactor: Lidia Ionita
Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.
Romania, locul 5 in Europa la dezvoltarea de noi centre comerciale, in 2008
Suprafata livrata anul trecut in Romania a fost de circa 721.342 mp de centre comerciale, in crestere cu aproximativ 65%, fata de stocul livrat in 2007, potrivit Cushman & Wakefield.
La capitolul centre comerciale nou deschise in 2008, Romania a fost surclasata de Rusia, Turcia, Marea Britanie si Spania, se arata in raportul “Shopping Centre Development Report - Europe, April 2009”, realizat de Cushman & Wakefield.
“In 2008, piata centrelor comerciale din Romania a inregistrat cea mai buna evolutie de dupa 1989. Au fost finalizate 25 de noi centre comerciale, in timp ce alte 12 centre existente au fost extinse", spune Florian Gheorghe, Departament Research Cushman & Wakefield Romania.
La sfarsitul anului trecut, suprafata inchiriabila din Romania pe acest segment s-a situat la 1,8 milioane mp, in crestere cu 62% fata de stocul disponibil la finele lui 2007, potrivit raportului “Romania Real Estate Marketbeat Spring 2009”, realizat de aceeasi companie.
In 2008, densitatea de centre comerciale pe piata romaneasca a fost de 87 mp/1.000 locuitori, reprezentand 42% din media europeana - de 27 mp/1.000 locuitori.
Florian Gheorghe mai spune ca, pentru perioada 2009 - 2010, este estimata livrarea pe piata din Romania a 800.000 mp - 1.000.000 mp suprafata inchiriabila in centre comerciale. In 2009, pana in aceasta luna, au fost livrati 137.000 mp, dintre care aproximativ 50% in Bucuresti.
Piata romaneasca de retail in contextul actual
”Anul 2009 a adus pe piata de retail din Romania, pe langa efectele inerente ale crizei, deschiderea primelor unitati ale unor retaileri internationali de renume", spune Cristina Dumitrache, senior negociator in cadrul Departamentui International Retail al Cushman & Wakefield Romania.
Cristina Dumitrache enumara marcile C&A si Dechatlon, care, dupa deschiderea primelor magazine, intentioneaza sa-si continue extinderea pe piata romaneasca, acordand insa o mai mare atentie amplasarii viitoarelor unitati. Ea mentioneaza si expansiunea vizibila a retailerilor de tip discount Takko, Deichmann, New Yorker, atat in Bucuresti, cat si in celelalte orase din tara.
"Cu siguranta ca centrele comerciale de buna calitate, cu locatii in interiorul orasului, cu accesibilitate buna, vor continua sa atraga jucatori importanti atat locali, cat si internationali. Retail park-urile amplasate in zone cu infrastructura dezvoltata vor fi de asemenea un pol de atractie mai ales pentru discounteri - mai ales pentru cei care opereaza <stand-alone box>", adauga Dumitrache.
Dupa cum reiese din cel de-al doilea raport citat, cei mai afectati de criza financiara actuala au fost retailerii locali si cei care au in administrare francize, deoarece acestia sunt dependenti de sistemul local de finantare.
Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.
Auditul intern, la inceput de drum in Romania
Conform reprezentantilor KPMG, afirmatia are la baza un studiu efectuat de curand de companie, atat la nivel international, cat si in randul membrilor comunitatii de audit intern din Romania.
"Studiul a vizat in principal interesul acordat pregatirii profesionale a auditorilor interni si calitatii resurselor alocate functiei de audit intern, astfel incat acesta sa poata raspunde cerintelor din ce in ce mai sofisticate ale managementului si comitetelor de audit", spune Georgiana Iancu (Timofte), manager in cadrul departamentului Audit Intern al KPMG Romania.
Faptul ca auditul intern nu este inca pe deplin inteles si apreciat de managementul companiilor romanesti se reflecta inclusiv in bugetele alocate pentru pregatirea profesionala a auditorilor interni, se arata in comunicatul de presa.
Georgiana Iancu precizeaza ca aceste bugete se situeaza, in cea mai mare parte, la sub 250 de euro sau chiar lipsesc in totalitate. La nivel international, un auditor intern dispune in medie de un buget 1.700 de euro pe an, pentru pregatire profesionala.
Un procent de aproximativ 60% dintre auditorii interni romani care au participat la studiu au declarat ca nu detin certificari specifice in domeniu. Acelasi procent a fost inregistrat la nivel international, insa pentru auditori interni care detin certificari profesionale.
"Auditorii interni din Romania simt o nevoie acuta de cursuri de specialitate si perfectionare profesionala in toate ariile specifice auditului intern, dar in acelasi timp recunosc ca accesul la acestea le este destul de limitat”, adauga Iancu.
Tanya Free, Partener in cadrul departamentului Risk Advisory al KPMG Romania, a subliniat faptul ca gestionarea riscurilor si guvernanta corporatista necesita imbunatatiri, cu atat mai mult in contextul economic actual. Insa, "atat in Romania cat, si pe plan international nu sunt inca perfectionate toate instrumentele necesare acestui proces”, explica ea.
Conform KPMG, Romania se aliniaza practicilor internationale in domeniul gestionarii riscurilor si guvernantei corporatiste printr-o serie de acte legislative emise recent in domeniu - Ordonanta de Urgenta nr. 90, intrata in vigoare in iulie 2008, si cerintele Ordinului 1752 din 17 noiembrie 2005, emis de Ministerul Finantelor Publice.
Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.
Outsourcing-ul IT din Romania - grad de penetrare de 20% - 30% in urmatorii ani
Conform OSF Global Services, in prezent gradul de penetrare se situeaza la un nivel de 10%, iar cresterea preconizata ar urma sa vina pe baza cererii de la IMM-uri.
Cererea va creste pentru ca IMM-urile incep sa inteleaga beneficiile obtinute in urma reducerii costurilor si a faptului ca dispun de personal calificat si know-how valoros in departamentul IT, fie el extern sau intern.
In aceasta perioada OSF Global Services primeste numeroase solicitari de externalizare si pe zona de Business Process Outsourcing (BPO), in special pentru outsourcing de IT, customer support, telemarketing si content management.
Anul trecut, OSF Global Services si-a dublat cifra de afaceri, comparativ cu 2007, inregistrand vanzari de 1,25 milioane de euro, se arata in comunicatul de presa.
Pentru acest an, reprezentantii companiei estimeaza o cifra de afaceri de aproximativ 2 milioane de euro. Ei isi bazeaza asteptarile pe un potential tot mai mare al pietei de externalizare a serviciilor IT, atat la nivel global, cat si in Romania.
"Portofoliul nostru de clienti se dezvolta foarte mult in aceasta perioada, pe masura ce companiile cauta solutii concrete pentru reducerea costurilor, iar externalizarea serviciilor IT este o alternativa viabila in acest sens”, spune Gerard Szatvanyi, Presedinte si CEO al OSF Global Services.
Denumita pana de curand Outsourcing Factory, compania romano-canadiana fondata in 2003, furnizeaza servicii si consultanta in domeniul IT. Sediul central se afla in Quebec, Canada, avand filiale de dezvoltare in Romania si Ucraina care ofera servicii pentru clienti din 17 tari, de pe trei continente.
Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.
Networking-ul ca afacere
Reteaua de potentiali clienti sau parteneri cu care interactionezi este foarte importanta pentru compania ta. Multi stiu asta, dar putini folosesc relatiile sociale pentru promovare sau vanzari. Un antreprenor s-a hotarat sa exploateze aceasta nisa si a lansat un business prin care sa ii invete pe oamenii de afaceri cum sa utilizeze conceptul de networking.
.jpg)
In cei zece ani de cariera in domenii precum vanzari, IT sau imobiliare, Ciprian Trandafirescu (foto) s-a folosit foarte mult de networking pentru a obtine referinte si clienti. Asa a invatat ca sistemul functioneaza foarte bine. Ce-i drept, asta nu se intampla in Romania, ci in Canada, tara in care a locuit si a lucrat timp de cinci ani (2002 - 2007).
El da exemplul periodei cand activa in domeniul imobiliar in Canada si facea networking cu oameni din industrie, atat pentru formarea si educarea continua din punct de vedere profesional, cat si pentru schimbul de lead-uri si oportunitati.
“Acolo oamenii au inteles ca este mult mai bine sa schimbi informatii, nu sa le pastrezi. Daca nu le poti fructifica tu, este mai bine sa le foloseasca altcineva iar in schimb vei primi si tu din partea lor lead-uri pe care le poti utiliza. In Canada piata este foarte competitiva si networking-ul este asociat cu un canal de promovare si vanzare unde gasesti clienti”, explica Ciprian Trandafirescu, manager Kingstone Group.
De avantajele netwoking-ului a beneficiat insa si dupa ce a revenit in tara, in urma cu doi ani. Pentru ca avea o retea foarte extinsa de contacte in Romania, a fost foarte usor de gasit de catre companiile pentru care ar fi fost un potential angajat.
“A existat o perioada mare de timp cand primeam cate o oferta buna pe saptamana, fara sa am un profil public pe un site specializat in recrutare, ci doar unul pe LinkedIn”, mai spune Ciprian Trandafirescu.
Dupa ce a lucrat doi ani in domeniul imobiliar din Romania, contextul actual din piata l-a facut sa se gandeasca la o noua directie profesionala si asa a revenit asupra experientei pe care o are. Pentru ca stia deja cat de important este networking-ul, mai ales intr-o perioada economica precum cea de acum, s-a hotarat sa incerce sa faca un business din asta si sa lanseze o companie care sa ii invete pe romani cum sa isi utilizeze relatiile de business.
Contextul din piata
Deocamdata, in Romania, networking-ul nu este perceput la scara larga drept o unealta de business - unii oameni de afaceri il asociaza mai degraba cu o pierdere de timp, decat cu un timp investit in afacere.
Ciprian Trandafirescu spune insa ca a observat deja o schimbare in comportamentul managerilor si antreprenorilor romani. Si cu cat acestia vor vedea rezultatele concrete pe care le obtin in urma networking-ului, vor dori sa faca asta in continuare.
“Din pacate, romanii asociaza networking-ul cu o activitate sociala de timp liber, nu vad valoarea de business. Ce trebuie sa inteleaga este ca atunci cand faci networking, nu inchei o afacere a doua zi. Este ceva ce trebuie facut permanent si consecvent, dar care iti aduce beneficii pe termen lung. Unii nu stiu ce inseamna networking-ul si de asta nu il folosesc. Aici intra rolul meu”, explica managerul Kingstone.
Din punct de vedere al tipului de companie, el spune ca antreprenorii tind sa fie mai inclinati spre networking, fata de angajatii din multinationale. Ciprian Trandafirescu considera ca angajatii din multinationale nu au nevoie neaparat de networking pentru business, deoarece sunt obisnuiti sa primeasca oportunitati prin reteaua din care fac parte - cei mai deschisi dintre ei sunt cei din vanzari, resurse umane si top management. Inclinati spre networking sunt si cei care lucreaza in consultanta sau training - o mare parte dintre ei fac networking, chiar daca nu constientizeaza asta.
In plus, la fel ca in afara tarii, exista firme din Romania in care networking-ul este trecut in fisa postului unui manager, drept o activitate pe care este obligat sa o desfasoare.
“Acest lucru nu se intampla doar in companiile straine din Romania, ci si in cele locale, dar in care fondatorii au avut legatura cu pietele din afara. Toate ofertele de posturi de top management pe care le-am primit de cand am revenit in tara aveau componenta de networking”, spune Ciprian Trandafirescu.
Inceputul afacerii
Antreprenorul spune ca cererea de parteneriate pe care a avut-o in ultimele trei luni i-a confirmat faptul ca este nevoie de un astfel de business pe piata si asa a decis sa inceapa o companie dedicata networking-ului profesionist.
De altfel, primul pas in afacere a fost sa obtina feedback din partea membrilor din reteaua lui. Iar dupa ce a avut loc primul eveniment, reactiile oamenilor de afaceri au fost incurajatoare.
“Am inceput activitatea acum o luna, cand am organizat si primul eveniment. Inainte de asta am creat grupuri pe LinkedIn si am lucrat extensiv sa imi cresc reteaua de cunostinte. Mi-am petrecut tot timpul liber pentru asta”, spune Ciprian Trandafirescu.
Antreprenorul spune ca are intr-adevar avantajul ca intra pe o nisa neacoperita, insa si dezavantajul ca trebuie sa depuna un efort mai mare pentru promovarea conceptului si dezvoltarea pietei. Tocmai de aceea a si ales sa organizeze mai intai o serie de evenimente generaliste, in care sa explice mai multor oameni conceptul de networking, decat sa incerce sa faca acest lucru luand fiecare firma, manager sau antreprenor in parte.
Conceptul de business
Fata de alte evenimente organizate in piata, conceptul celor realizate de Kingstone se bazeaza exclusiv pe networking. In targetul afacerii lansate de Ciprian Trandafirescu se afla doar managerii si antreprenorii romani.
“Mai toate evenimentele din piata sunt ancorate de un alt subiect, nu de networking. Oamenii sunt atrasi sa mearga acolo pentru ca este vorba de o lansare, de o gala, de o festivitate de premiere iar partea de networking nu este promovata”, explica Ciprian Trandafirescu.
Tocmai de aceea, el a stabilit de la inceput ca scopul evenimentelor pe care le organizeaza este networking-ul. Iar beneficiul suplimentar care sa ii atraga pe oamenii de afaceri va fi prezentarea unui subiect legat tot de networking, astfel incat sesiunile sa fie un mix intre un mini-training si practica.
“De obicei, oamenii sunt refractari la schimbare si de aceea am pastrat si partea de prezentare - pentru ca evenimentul sa fie apropiat de conceptul cu care sunt familiari”, spune Ciprian Trandafirescu.
Afacerea sa va fi dezvoltata pe doua directii legate de networking - organizarea de evenimente si consultanta.
Unele evenimente vor fi generice, de educare a pietei. La acestea pot sa participe manageri si antreprenori din orice domeniu de activitate. Altele vor fi personalizate pentru anumite companii si industrii. De exemplu, un eveniment pentru o firma care ar dori sa cunoasca potentiali clienti sau parteneri – iar participantii ar urma sa fie selectati inainte, in functie de targetul companiei respective.
Accesul la toate evenimentele organizate va fi pe baza unei taxe de participare. Antreprenorul spune ca a luat aceasta decizie pentru ca atunci cand platesc, oamenii de afaceri vin cu anumite asteptari legate de calitatea evenimentului, dar si cu o anumita responsabilitate.
“La diversele lansari de produse, gale, decernari de premii, poate sa vina oricine, iar eu am vrut sa exclud asta din start. In plus, vreau sa ii invat ca networking-ul este o unealta de business pentru care trebuie sa platesti - este un canal de promovare si vanzare”, explica Trandafirescu.
Linia de business de consultanta este dedicata firmelor care au nevoie sa isi creasca portofoliul de clienti sau parteneri si apeleaza la el, ca mijlocitor.
“Serviciile personalizate ar fi generarea de lead-uri sau stabilirea de intalniri in care sa fiu mijlocitor intre firme si potentiali clienti sau parteneri. Prin mine ei gasesc usa pentru a ajunge la targetul lor, iar eu devin un evanghelist al lor”, explica Ciprian Trandafirescu.
Investitia in start-up
Managerul Kingstone spune ca investita cea mai mare in acest tip de afacere este timpul.
“Imi petrec in jur de 14 - 16 ore pe zi comunicand permanent cu cei din reteaua mea, atat online, cat si offline”, explica Trandafirescu.
Pana acum el a lucrat in principal singur, dar a apelat si la colaboratori externi in anumite situatii, de exemplu, pentru organizarea evenimentelor. Referitor la investitia initiala in afacere, antreprenorul spune ca aceasta nu a fost inca finalizata, dar costurile sunt legate de elemente precum spatiul pentru eveniment sau promovare.
In perioada urmatoare va lansa o serie de campanii tip PPC (Pay Per Click) pe LinkedIn, campanii AdWords pe Google, e-mail marketing, precum si alte modalitati de promovare.
“Mare parte din promovarea initiala a fost facuta prin reteaua mea de cunostinte. Practic, si afacerea mea se bazeaza tot pe networking. Baza celor care vin la evenimente este formata din persoane din reteaua mea si din grupurile mele pe LinkedIn - cel mai mare este grupul Romanian Managers, cu aproximativ 1.100 de utilizatori, din care in jur de 800 sunt activi. Iar grupul creste cu aproape 150 de membri pe saptamana”, spune Ciprian Trandafirescu.
De altfel, antreprenorul spune ca fara componenta online, networking-ul nu s-ar putea face la un nivel atat de extins precum iti ofera posibilitatea retelele de tip LinkedIn.
“Daca nu exista o platforma online, ar fi fost foarte complicat sa creez o coeziune intre atatia oameni”, spune Trandafirescu.
Dezvoltarea
Pentru ca feedback-ul in urma primului eveniment organizat a fost incurajator antreprenorul a pregatit deja o a doua sesiune de networking, tot in Bucuresti.
In perioada urmatoare, in afara de evenimentele cu un caracter general, la care sunt invitati sa participe manageri si antreprenori din diverse domenii de activitate, el va organiza si sesiuni dedicate anumitor industrii. Iar pana la sfarsitul anului va lansa si va avea active ambele directii de business - evenimente si consultanta.
“Am initiat deja grupuri de manageri si antreprenori din anumite zone geografice din tara, pentru a organiza evenimente si in afara Bucurestiului. Pana la sfarsitul lui 2009 vreau sa am cel putin cate un eveniment organizat in primele sase orase din tara, din punct de vedere al numarului de locuitori”, spune Ciprian Trandafirescu.
Avand in vedere ca networking-ul este foarte important si pentru propria afacere - trebuie sa pastreze legatura cu toti cei din reteaua lui, Ciprian Trandafirescu intentioneaza sa isi formeze si o echipa dedicata. Aceasta ar urma sa se ocupe in special de partea de evenimente.
Cristina Alexandru
Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.
Creste cererea de birouri virtuale din partea companiilor
Conform reprezentantilor Regus Group, tendinta vine pe fondul recesiunii economice actuale, care determina companiile sa-si diminueze costurile operationale, prin utilizarea unor spatii de lucru flexibile.
Ca urmare a acestui nou trend si nu numai, Regus Group, furnizor de solutii pentru spatii de lucru, inregistreaza o crestere a numarului de contracte pentru birouri virtuale (n. red - spatii de lucru complet amenajate, pe care angajatii companiilor le folosesc ocazional), se arata in comunicatul de presa.
“Dupa salarii, costurile imobiliare au ponderea cea mai mare in cadrul cheltuielilor fixe. Companiile care adopta practici flexibile de lucru isi vor putea diminua treptat cheltuielile imobiliare. Capitalul economisit poare fi reinvestit in afacere”, spune Mark Dixon, CEO la Regus Group.
Birourile virtuale ofera nu doar echipamente de baza, precum aparate fax si copiatoare, ci si acces la birouri de zi, sali de sedinta, spatii de tip lounge, studiouri de videoconferinte si servicii administrative.
“In mediul economic dificil de astazi, angajatorii adopta solutii flexibile privind spatiul de lucru, ca strategie cheie in afaceri”, mai spune Mark Dixon.
El adauga faptul ca firmele au creat o noua generatie de angajati mobili care nu au nevoie in permanenta de un birou, dar necesita un mediu de lucru profesionist si servicii de asistenta la cerere.
Pentru a accelera acest proces, companiile isi ajuta angajatii sa isi amenajeze birouri acasa si le ofera posibilitatea de a utiliza birouri virtuale in loc sa se deplaseze pana la sediu. Astfel, firmele isi pot diminua costurile asociate spatiilor de birouri, iar angajatii isi reduc semnificativ cheltuielile aferente transportului si isi sporesc productivitatea.
Potrivit calculelor realizate de Regus, companiile isi pot diminua costurile imobiliare cu pana la 60% - 80%, prin implementarea strategiilor privind spatiile de lucru flexibile.
Birourile virtuale reprezinta o solutie si pentru firmele care vor sa testeze noi piete in zone geografice in care nu sunt prezente, fara sa aiba costuri sau riscuri suplimentare. De exemplu, Bluefish Pharmaceutical AB, o companie suedeza ce a inregistrat o crestere rapida, foloseste birourile virtuale pentru a se extinde pe piete din intreaga Europa.
Regus Group este prezent in 75 de tari, prin cele 1.000 de centre de afaceri situate in 450 de orase.
Primul centru Regus din Romania a fost deschis in Bucuresti, la World Trade Plaza, in anul 1999. Un al doilea centru a fost inaugurat vara trecuta, in centrul orasului, in zona Piata Universitatii. Iar in luna mai a acestui an urmeaza sa fie inaugurat cel de-al treilea centru in Bucharest Floreasca Plaza.
Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.
.gif)
