Cei trei italieni (vezi foto, de la stanga la dreapta) sunt Giacomo Galtarosa, Giulio da Sacco (fiecare dintre cei doi avand 45% din afacere) si Nicola Rossini (cu 10% din business).

Giulio da Sacco a venit prima data in Bucuresti acum opt ani, cand facea consultanta in reasigurari. A incheiat cateva contracte si a inceput sa cunoasca lumea afacerilor din Romania. 

La sfarsitul lui 2005, dupa 15 ani de consultanta in asigurari si reasigurari, el a decis sa renunte la acest domeniu pentru ca nu ii mai placea ceea ce facea. In anul urmator s-a implicat in afacerea familiei, producerea de vinuri. In nordul Italiei, tatal lui Giulio da Sacco produce vin din soiul cartizze (un tip de prosecco), pe care il vinde in Italia.

Un an si jumatate mai tarziu, Giulio da Sacco a decis sa se implice in domeniul alimentar. In acea perioada, alaturi de prietenul sau (Giacomo Galtarosa - agricultor), Giulio incerca si sa gaseasca o modalitate prin care sa distribuie pe cont propriu vinul produs de afacerea familiei.

In vara lui 2007 ei au decis sa investeasca in Bucuresti si au inceput sa faca o analiza de piata. Cunosteau orasul, stiau ca nu exista nimic asemanator cu ceea ce doreau ei si ca sunt clienti cu putere de cumparare pentru produsele lor.

“Cred ca piata alimentara este o piata buna in Romania si in Bucuresti, in special. Romanii si italieni au multe lucruri in comun. Am descoperit ca multor romani le place mancarea italiana si cel mai mult le plac lucrurile simple, care au un gust bun”, spune pentru startups.ro Giulio da Sacco, Managing Partner la Grano.

In octombrie 2007, Giulio da Sacco a venit in Bucuresti pentru a se ocupa de portofoliul de asigurari al grupului Cefin, care are afaceri in domeniul auto si al dezvoltarilor imobiliare. Insa dupa ce a lucrat timp de sase luni pentru aceasta companie, Giulio a renuntat si a inceput sa se ocupe doar de viitorul sau magazin, Grano.

Spatiul pentru magazin
Magazinul Grano a fost deschis la sfarsitul lunii septembrie 2008, intr-un spatiu (70 mp) inchiriat in zona Calea Dorobanti din centrul Bucurestiului.

“Dupa cate cunosc Bucurestiul, am vrut sa fie in zona Dorobanti. Cred ca pentru tipul meu de afacere, dar si pentru comert, in general, aceasta este cea mai buna zona in care sa fii. Am intrebat multi prieteni romani si toti mi-au spus ca amplasarea trebuie sa fie in Dorobanti, asa incat am cautat spatiul in aceasta zona in mod special”, explica Giulio da Sacco.    

Pentru amenajarea spatiului, antreprenorii au colaborat cu un arhitect, dar s-au implicat in amenajarea spatiului, incepand de la alegerea meselor si pana la vitrina.

Mesele au fost necesare pentru ca din octombrie anul trecut, in fiecare zi de joi se organizeaza in magazin o cina la care cei interesati pot participa daca se inscriu prin e-mail.

“A pornit de la ideea unui client care a venit intr-o seara si m-a rugat sa gatesc ceva deoarece dorea sa tina un eveniment in magazin. A fost prima data cand m-am gandit la asta. Desi aveam autorizatie de restaurant, spatiul nu a fost nascut ca un restaurant. Atunci am facut risotto pentru prima data aici. Oamenii au fost atat de multumiti incat mi-au spus ca ar trebui sa o fac periodic. Pentru oameni este un fel bun de a socializa”, detaliaza Giulio da Sacco.

Strategia
Investitia initiala in afacere a fost de aproximativ 150.000 de euro, suma in care este inclus si stocul initial de produse. Insa, Giulio da Sacco nu crede ca isi va recupera investitia initiala din magazin, ci din dezvoltarea altor segmente.

“Ceea ce vom castiga din acest loc (n.red. - din magazin) este construirea unei reputatii. In modul in care este structurat acum, magazinul nu se poate sustine singur. Asta si pentru ca noi crestem incet”, explica Giulio da Sacco.

El spune ca stie din domeniul asigurarilor ca este nevoie de cativa ani pentru a castiga increderea unui partener, pentru ca abia apoi sa faci afaceri impreuna. In cariera sa din reasigurari, uneori avea nevoie de trei ani pana sa ajunga sa faca afaceri cu un partener.

Citeste continuarea articolului - pagina 2

DE RETINUT:
Grano este un magazin specializat pe comercializarea specialitatilor italienesti (vin, panificatie, salam, branza, mozzarella) si a fost dechis la sfarsitul lui septembrie 2008, in Bucuresti.
Actionarii magazinului sunt trei italieni: Giulio da Sacco, Giacomo Galtarossa si Nicola Rossini.
Investitia initiala in afacere a fost de 150.000 de euro, pe care actionarii intentioneaza sa ii recupereze din catering, organizarea de evenimente in restaurant si alte tipuri de activitati.
Giulio da Sacco spune ca afacerea sa a fost afectata de criza, dar crede ca oamenii vor continua sa isi cumpere ceva bun de mancare, chiar daca vor renunta la masina sau casa.
Antreprenorii intentioneaza sa realizeze si un magazin online.
Produsele care se vand cel mai bine sunt vinul, produsele de panificatie (precum grisinele) si cele congelate - salam, branza, mozzarella.

Redactor: Alina Botezatu

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

In prima etapa, care incepe la semnarea contractului de finantare, se verifica rapoartele de progres ale beneficiarului si ale Organismului de Implementare, precum si cererile de rambursare.

De asemenea, sunt realizate vizite la fata locului (consemnate in rapoartele de monitorizare elaborate de organismul de implementare) si vizite de monitorizare ale expertilor din cadrul Autoritatii de Management, care realizeaza rapoarte de analiza.

“Monitorizarea este realizata de organismele intermediare si/ sau autoritatile de management, spre deosebire de evaluarea de impact care poate fi realizata si de institutii sau organizatii independente subcontractate in cadrul unor programe de asistenta tehnica“, explica pentru startups.ro Valeriu Lingurar, consultant la compania de consultanta Bridge Europe Consulting.

Pana in momentul semnarii contractului de finantare, Cosmin Dragoi, Managing Partner la compania de consultanta M27 CED Invest, membra a grupului austriac de consultanta M27, spune ca monitorizarea facuta de consultant si beneficiar include stabilirea eligibilitatii, intocmirea planului investitional, intocmirea si depunerea cererii de finantare (etape ce impun monitorizare continua, pentru conformitatea planului si a cererii cu intentiile de dezvoltare a companiei). Dupa ce proiectul primeste unda verde, urmeaza monitorizarea achizitiilor de bunuri si servicii si a executiei de lucrari, a procedurilor de achizitii, intocmirea si depunerea rapoartelor de progres, asigurarea indeplinirii obligatiilor post-implementare.

Procesul de implementare a proiectului este independent de numarul cererilor de rambursare, indicatorii fiind cei asumati prin contractul de finantare, iar etapele si numarul de vizite sunt corelate direct cu progresul realizat.

“Fiecare beneficiar isi va desemna un manager de proiect, care impreuna cu reprezentantul legal si consultantul va reprezenta compania in procesul de monitorizare”, mai spune pentru startups.ro Cosmin Dragoi.

Care sunt indicatorii monitorizati
In perioada in care proiectul este implementat se urmaresc indicatorii mentionati in cererea de finantare si in documente precum planul de afaceri, studiul de fezabilitate etc.

“Se urmaresc atat indicatori calitativi (de eficienta economica si de calitate a rezultatelor obtinute), cat si cantitativi (de realizare a unui numar de obiective si de atingere a anumitor praguri cantitative)”, detaliaza Cosmin Dragoi.

Printre indicatorii monitorizati, Valeriu Lingurar enumera: numarul locurilor de munca permanente nou-create, cuantumul investitiilor in echipamente si tehnologii noi, nivelul investitiilor in active intangibile sau necorporale, numarul persoanelor instruite, numarul structurilor de cazare nou-create, numarul de kilometri de drum construit sau modernizat, numarul facilitatilor create pentru persoane cu dizabilitati, cuantumul investitiilor pentru eficienta energetica etc.

Reprezentantii Ministerului Dezvoltarii Regionale si Locuintei (MDRL), care administreaza Programul Operational Regional (POR), spun pentru startups.ro ca, in perioada de implementare a activitatilor proiectului, Organismele Intermediare si Autoritatea de Management se vor asigura si ca exista un management eficient al proiectului si ca activitatile se desfasoara in conformitate cu calendarul prevazut in contract.

“De mentionat este faptul ca plata finala pe baza ultimei cereri de rambursare se efectueaza, daca nu se convine altfel, numai daca se dovedeste indeplinirea indicatorilor de realizare asumati prin contract”, subliniaza pentru startups.ro Catalina Melita, Directorul General al Autoritatii de Management pentru Programul Operational Sectorial “Cresterea Competitivitatii Economice”.

In perioada post-implementare (care dureaza intre trei si cinci ani, in functie de program si de beneficiar) se urmaresc indicatorii de rezultat.

Vizitele din partea autoritatilor
Cand proiectul se afla in faza de implementare tehnica, se realizeaza vizite de monitorizare din partea reprezentantilor organismelor de monitorizare sau a autoritatii de management.

Acestia verifica sistemul de management al proiectului si colecteaza unele date suplimentare fata de cele cuprinse in rapoartele de progres, rapoartele organismelor intermediare si cele ale altor reprezentantii in teritoriu ai Agentiilor de Monitorizare.

Citeste continuarea articolului - pagina 2

DE RETINUT:
Proiectele finantate din fonduri europene sunt monitorizate in doua etape - in timpul implementarii proiectului si dupa realizarea acestuia.
In faza de implementare, cel care a fost finantat va primi o serie de vizite din partea autoritatilor, pentru realizarea unor rapoarte de analiza.
Printre indicatorii urmariti se afla numarul locurilor de munca permanente nou-create, cuantumul investitiilor in echipamente si tehnologii noi, numarul persoanelor instruite, cuantumul investitiilor pentru eficienta energetica etc.
In timpul vizitelor facute de ofiterul de monitorizare a proiectului, valorile indicatorilor se compara cu tintele propuse si cu acurateta informatiei furnizate de catre beneficiar.
Vizitele de monitorizare au loc cel putin o data pe perioada de implementare a proiectului, unele fiind planificate, iar altele pot fi facute imprevizibil, pe baza unei sesizari.

Redactor: Alina Botezatu

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

M-am intalnit cu Andrei Rosca (foto) pentru a vorbi despre vanzarea unei parti din bookblog catre investitorul Daniel Enache. Am continuat insa discutia dincolo de acest subiect si am ajuns sa povestim cateva ore despre formarea echipei sale, folosirea feedback-ului, cautarea inspiratiei in proiectele din afara tarii si antreprenoriatul online din Romania:

Ce calitati ai cautat la oamenii pe care i-ai adus in echipa bookblog?
Dincolo de pasiunea pentru carti, a contat faptul ca ei nu vin aici cu ideea de a castiga foarte multi bani sau cu ideea de a castiga ceva pentru ei, ci le-ar placea sa faca parte dintr-un proiect pentru ca admira ce se intampla aici si vor sa faca diferenta. Asta nu inseamna insa ca ei vin sa lucreze gratis pentru totdeauna.

Un lucru pe care nu l-am cautat, insa de curand mi-am dat seama ca absolut toti oamenii din bookblog il au, este ideea de dezvoltare personala continua. E genul de caracteristica atribut pe care multi oameni nici nu isi dau seama ca o au. E o sete de cunoastere la nivel personal care la nivel profesional se poate dezvolta in nevoia de a excela in domeniul tau, cuplat foarte tare cu a fi autodidact si a incerca sa imbunatatesti continuu ceea ce faci.

Asta este si unul dintre motivele pentru care bookblog a functionat. Acum trei ani si jumatate cand am inceput, cei mai multi nu aveau niciun fel de experienta in zona asta. Pur si simplu erau niste oameni care citisera niste carti si erau pasionati de asta. In momentul de fata, mai in gluma, mai in serios, vorbeam cu un amic din online ca sunt foarte putini oameni din zona asta a industriei pe care i-as lua la schimb cu oamenii din bookblog, si nu tine neaparat doar de cunostinte, ci si de nivelul calitatii umane.

Foarte important a fost potentialul oamenilor de care mie imi placea si despre care credeam ca s-ar potrivi in bookblog de a lucra cu oamenii care sunt deja in proiect. De cele mai mult ori a functionat, dar s-a intamplat si sa vina in bookblog oameni care sa nu se adapteze.

Cu ce probleme legate de oamenii din echipa te-ai confruntat?
In general, cel putin la inceput, am cautat oameni care sa citeasca si sa scrie bine, fiindca despre asta era vorba in bookblog. Problema a aparut cand am inceput sa avem de facut altceva in afara decat sa scriem si am vrut sa se ocupe de asta cei care erau deja in proiect, insa ei erau mai mult spre zona umanista.

Nu vroiam sa ajungem la un numar mare de oameni in echipa si mi se parea normal ca in momentul in care incepem sa avem bani, acestia sa se duca spre oamenii care au stat un an si jumatate fara sa fie platiti, nu spre alte persoane. Erau oameni care scriu foarte bine, dar vroiau sa faca si acele lucruri si a fost destul de complicat sa vezi ca altcineva ar putea sa se descurce mai bine. E in continuare complicat.

O problema a fost legata de faptul ca toti cei care sunt acum in bookblog au venit pentru alte motive decat banii, insa in trei ani si ceva, in viata fiecaruia sunt lucruri care se mai schimba. Oamenii au inceput sa aiba nevoie de bani, au trebuit sa se angajeze undeva si chiar daca vroiau sa ramana in bookblog, nu au mai avut timp. A fost o problema pe care am reusit sa o rezolvam in unele cazuri. In altele nu am reusit si oamenii au plecat.

Cum atragi oameni de calitate intr-un start-up?
Oamenii fac diferenta, in proiectele online mai ales. Singura problema este ca nu intotdeauna iti permiti sa ii aduci, si nu neaparat din punct de vedere al banilor. Bine, tine si de bani, insa te gandesti ca ai putea sa ii aduci oferindu-le altceva, iar la inceput nu ai ce - nici notorietate, nici vizibilitate, nici ideea ca face parte din ceva cu adevarat important.

E complicat, dar e cu atat mai important. Interesant este ca pe de-o parte e greu sa gasesti buni profesionisti, pentru ca de obicei ei sunt bine platiti si obisnuiti cu un statut la care le e greu sa renunte, pe de alta parte este destul de usor sa gasesti oameni de o calitate umana suficient de buna si care sa aiba un potential foarte mare, chiar daca in momentul acela nu sunt foarte dezvoltati ca profesionisti. Daca ai oameni potriviti din punctul asta de vedere si poti investi in ei, este ok - pe termen lung pot deveni profesionisti foarte buni.

Cat timp aloci bookblog acum fata de cat timp alocai la inceputul proiectului?
Cand am lansat bookblog lucram intr-o alta firma si ma ocupam de asta part-time. Cand am hotarat sa facem bani, am inceput sa ma implic in jur de 80% din timpul meu. Acum probabil ca lucrez 10 ore pe zi.

De ce activitati legate de bookblog te ocupai la inceput si ce faci acum?
La inceput faceam de toate, de la instalare de plugin pentru wordpress, la scris recenzii, trimis e-mail-uri pentru parteneriate, realizat grafica sau cautat oameni. Din punctul asta de vedere s-au schimbat multe pentru ca am reusit sa gasesc oameni foarte buni care se descurca pe anumite lucruri mai bine decat m-as fi descurcat eu.

In momentul de fata, probabil ca mai mult de 50% din timpul alocat bookblog inseamna networking si parteneriate. Discut cu oamenii pe de-o parte pentru a intelege niste lucruri si a valida ideile de dezvoltare si pe de alta parte pentru ca este foarte mare nevoie de networking in tot ce tine de vanzari si in partea de dezvoltare a unui proiect online. Este directia in care am crescut cel mai mult fata de acum trei ani si jumatate cand nu cunosteam pe nimeni din industrie.

Restul timpului meu inseamna strategie, vanzari si directii de dezvoltare. A intervenit si o parte care nu era acum trei ani - realizarea multor documente in Excel.

Crezi ca sunt multe persoane care lanseaza bloguri in Romania gandindu-se la acestea ca la o potentiala afacere?
Eu nu cred in business si atat. Imi dau seama ca sunt oameni fac asta, dar eu nu pot. Tinand cont de asta, sincer nu cred ca acum sunt oameni care vor sa faca o afacere din blog. Exista niste oameni carora le-ar placea sa obtina niste bani in plus din blog. Exista altii care vor sa faca ceva fiindca ei cred foarte tare in idee. Iar oamenii care ar putea sa inceapa afaceri in zona asta nu o fac. Sunt oameni care au ceva mai multa experienta de business, care au niste bani de investit, dar foarte putini dintre ei incep ceva pe online.

Nu cred ca este neaparat gresit ca nu se gandesc la blog ca la o afacere, nu cred ca trebuie sa o faca. Pur si simplu asa stau lucrurile acum in piata. Mi-e foarte clar insa ca proiectele care incep cu ideea de a face altceva decat bani sunt pornite de niste oameni foarte bine infipti cu picioarele pe pamant si pot sa aduca profit. Nu trebuie sa faci ceva neapart pentru bani, ci sa o faci luand in considerare ca ai nevoie si de bani.

Din punct de vedere al motivatiei, cred ca multi dintre cei care lanseaza un blog vor niste bani, chiar daca nu vor sa faca o afacere, dar cred ca vor avea succes cei din cealalta categorie.

De ce crezi ca este important sa iti asumi greselile pe care le faci?
Din punctul meu de vedere, cred ca este actiunea pe baza careia poti capitaliza cel mai mult. Pe de-o parte este un capitol din povestea ta - nimeni nu vrea sa afle cum ai reusit din prima, iar faptul ca poti sa povestesti despre orice esesc pe care l-ai avut candva spune foarte multe despre tine tocmai pentru ca nu te-ai oprit. Ca in ciuda acelui esesc esti aici. Ca ai avut maturitatea necesara sa te intrebi ce poti invata din asta.

Iar apropos de asumare - te face mult mai credibil. Daca ne gandim un pic, oamenii au mai greu incredere in cei care aparent nu au gresit vreodata, decat in cei care recunosc ca au gresit la un moment dat.

Si atunci de ce crezi ca antreprenorii romani tind sa isi ascunda greselile?
Tine foarte mult de increderea in sine. De siguranta la modul ca in ciuda esecului pe care tocmai l-ai avut si ti l-ai asumat public, cariera ta, dezvoltarea ta de orice fel nu se opreste in acel punct si tu stii asta. Iti dai seama ca este o chestie naturala.

Cred ca cei mai multi oameni care nu isi recunosc greselile, indiferent ca este vorba de recunoastere in fata echipei sau in public, vad asta ca pe o slabiciune. Doar ca daca vorbesti despre asta, sansele ca cineva sa profite de slabiciunile tale scad, pentru ca cei din jur stiu ca tu constientizezi ca ai punct slab acolo si probabil faci ceva ca sa il schimbi.

La inceput este foarte greu sa rezisti la feedback-ul negativ cand lansezi un proiect si esuezi public prima data. Dar cred ca antreprenorii adevarati nu au problema asta.

Daca acum trei - patru ani eram destul de atent la feedback-ul pe care il primea bookblog, acum nu ma mai intereseaza. In timp, probabil ca devii mai rezistent. Iti dai seama ca majoritatea oamenilor care te critica nu sunt persoane in mijlocul carora ti-ai dori sa fii. Cred ca asta tine si de a te intreba mereu cine este cel care te critica.

Citeste continuarea articolului - pagina 2

Cristina Alexandru

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.