Pentru ca modalitatile de finantare ale afacerilor sunt limitate fata de anii trecuti, mai multe tipuri de firme au devenit interesate de acest tip de tranzactie.

"De obicei, cererea vine din partea companiilor ce detin unitati productive - fabrici, unitati de service, depozite - sau din partea unor retaileri, de regula cei care opereaza in <big box-uri>", spune pentru startups.ro Georgiana Anghelus, broker in cadrul companiei de consultanta imobiliara Colliers International.

In general, cele care apeleaza la sale & lease - back sunt companiile de dimensiuni mari, urmate de cele care au investit in active si au nevoie de lichiditati pentru alte investitii sau pentru derularea afacerii.

"Firmele de leasing sunt reticente in a mai oferi leasing companiilor mici si medii care au in prezent perspective incerte de crestere, cu atat mai mult cu cat acest tip de tranzactii presupune finantari mari", precizeaza pentru startups.ro Adrian Teampau, Senior Consultant in cadrul Tax Advisory Services la compania de consultanta pentru taxe si audit Mazars.

Razvan Rusu, Managing Partner la brokerul de leasing BPC Broker, spune ca mai interesate de sale&lease-back sunt, in proportie de 60% - 70%, firmele romanesti si cele de productie. Spre deosebire de anii trecuti, in prezent apeleaza mai mult la sale&lease-back firmele care nu au ca linie principala de business afacerile imobiliare.

In functie de domeniile de activitate, interesul vine din partea firmelor de transport, celor de logistica, unitatilor de productie si fondurilor de investitii imobiliare.

Societatile de leasing sunt mult mai dispuse sa incheie contracte cu firmele care au activitate in agricultura, prelucrarea metalelor, care se considera ca vor fi mai putin afectate de criza economica, sau cu firmele din domeniul hotelier. Insa, spre deosebire de anul trecut, companiile care produc mobila sau cele de constructii realizeaza mai greu astfel de tranzactii.

Conditiile pentru sale&lease-back
“Principiul de baza la sale&lease-back este ca niciodata suma finantata sa nu fie mai mare decat cifra de afaceri pe ultimul an a clientului. In practica, finantarea solicitata nu trebuie sa fie de doua, trei sau de cinci ori mai mare decat cifra de afaceri”, spune pentru startups.ro Razvan Rusu, Managing Partner la brokerul de leasing BPC Broker.

Pe langa cifra de afaceri, alte elemente luate in calcul sunt contractele semnate (valoarea, clientii, perioada) si numarul mic al datoriilor.

"Indicatorii din balanta si bilantul firmei respective primeaza in acordarea finantarii prin sale&lease-back, pentru ca o societate de leasing nu mai este interesata sa execute bunurile, deoarece nu are piata pentru a vinde usor asa ceva, si vrea ca firma sa isi returneze ratele conform contractului", detaliaza Razvan Rusu.

Leasingul dintr-un contract de sale&lease-back este asemanator cu cel clasic, diferenta fiind insa ca obiectul tranzactiei este deja in posesia firmei care cere o astfel de finantare. Alta asemanare este ca la sfarsitul contractului bunul ramane in proprietatea companiei initiale, daca aceasta isi plateste toate ratele, iar pe perioada contractului acesta se afla in proprietatea firmei de leasing.

Firma de leasing va pune ipoteca pe intreaga cladire chiar daca acorda finantare numai pentru jumatate din aceasta. In cazul imobilelor, una dintre conditii este ca proprietarul cladirii sa fie si proprietarul terenului. In plus, nu se finanteaza cladirile aflate pe terenuri concesionate sau in parteneriat public - privat. Pentru un contract de sale&lease-back dobanda este intre 9% si 13%.

"Dobanda a crescut. In anii trecuti era de 8% - 11%", spune Razvan Rusu.

Pe langa dobanda, se mai plateste asigurarea, o taxa de management intre 1% si 3,5%, in functie de compania de leasing, si taxele notariale, in cazul tranzactiilor cu cladiri. Ratele si costurile de administrare se platesc lunar.

Perioada de leasing variaza intre 1 an si 20 de ani, in functie de compania de leasing, de obiectivul tranzactiei, de durata de viata a bunului (pentru cladiri: anul constructiei si de destinatia) si de nivelul ratei lunare pe care o poate suporta compania.

"Intotdeauna, cu cat perioada este mai mica decat maximul acceptat de societatea de leasing, atunci sunt mai multe sanse de reusita a tranzactiei. Nu trebuie sa iei perioada maxima nicicodata", mai spune Razvan Rusu.

In cazul in care societatea de leasing are dubii ca firma solicitanta poate plati ratele, atunci se poate lua in garantie si o alta cladire.

Care sunt sumele de bani obtinute
Spre deosebire de acum un an - doi, sumele finantate sunt mai mici. Inainte, se acorda in medie 80% din valoarea la care era estimata cladirea, putandu-se ajunge si pana la 100%, in functie de zona si de tipul cladirii.

“In prezent, societatile de leasing nu vor sa isi ia un risc mai mare si sa finanteze mai mult de 50% - 70% din valoarea unei cladiri, pentru ca preturile la imobiliare sunt in scadere si nu se mai stie exact cum trebuie evaluata cladirea respectiva si care este riscul maxim”, adauga Razvan Rusu.

Astfel, compania de leasing se asigura ca firmele finantate vor putea sa isi plateasca ratele. Razvan Rusu spune ca exista si riscul ca un client sa nu mai plateasca, daca vede ca are de dat catre societatea de leasing o valoare mult mai mare decat cea a cladirii la un moment dat. Anul trecut, au aparut cazuri de acest tip, mai ales pe echipamente. 

In acest an, pe langa faptul ca suma este mai mica, si valoarea la care este evaluat imobilul a scazut, astfel incat finantarea este sub 50% - 70%, daca se face comparatia cu o valoare similara obtinuta anul trecut.

In prezent, firmele au dificultati in a plati ratele si solicita reesalonari din partea societatilor de leasing.

"In unele situatii, companiile de leasing accepta sa inghete cateva rate, chiar si un an, iar plata sa se reia din 2010", explica Razvan Rusu.

Cauza este legata de faptul ca firmele de leasing nu doresc sa execute bunurile, pentru ca nu ar avea cui sa le vanda. Situatia se intalneste mai des in cazul echipamentelor, insa au inceput sa apara astfel de probleme si in cazul cladirilor.

Razvan Rusu spune ca, in prezent, din 15 - 20 de solicitari, se incheie un singur contract de sale & lease-back, procentul fiind cam cu 20% mai redus decat acum un an - doi, din cauza reticientiei societatilor de leasing. Reusita in astfel de tranzactii depinde de puterea financiara a beneficiarului si de disponibilitatea firmei de leasing.

"Totusi, in contextul economic actual, problema majora o reprezinta si lipsa lichiditatilor firmelor de leasing. Acest fapt conduce la un numar restrans de astfel de tranzactii incheiate in prezent", precizeaza Adrian Teampau.

Etape
Primul pas este analizarea dosarului de catre societatea de leasing si evaluarea bunului. Departamentul juridic va verifica documentele in ceea ce priveste proprietatea, pentru a se stabili daca exista litigi si alte datorii al firmei - solicitant. In cazul echipamentelor, pe langa verificarea companiei, este verificat furnizorul echipamentelor, tipul de echipament si gradul de risc al acestuia. 

Inainte de semnarea unui contract se face o oferta tehnica din partea societatii de leasing, in care este cuprins desfasuratorul pe toata perioada de leasing. Pentru incheierea unei tranzactii cu sume mai mari de doua - trei milioane de euro, este nevoie de acordul companiei - mama a societatii de leasing, ceea ce prelungeste perioada de incheiere a contractului.

O tranzactie de sale&lease back se poate incheia intre trei saptamani si trei luni, in cazul cladirilor, si intre o saptamana si o luna, pentru echipamente, in functie de suma si de riscul pentru ambele parti.

"In prezent, perioada a crescut cam cu 50%, fata de acum trei - patru luni, cand nici macar in cazul imobilelor nu dura mai mult de o luna si jumatate", subliniaza Razvan Rusu.

Taxele platite
Cele doua operatiuni, vanzarea si inchirierea, sunt interpretate diferit din punct de vedere al reglementarilor contabile, fata de cele fiscale. Vanzarea unui activ este o operatiune impozabila din punct de vedere al TVA si al impozitului pe profit pentru firmele - solicitant, iar inchirierea este o prestare de serviciu impozabila din punct de vedere al TVA de catre firma de leasing.

"Veniturile din prestarile de servicii sunt impozabile la nivelul firmei de leasing, iar cheltuielile aferente sunt deductibile la nivelul societatii care cedeaza activul", completeaza Adrian Teampau.

Pe langa TVA si impozitul pe venit, se mai platesc si alte taxe precum cele notariale, in cazul cladirilor sau cele de inmatriculare, pentru autovehicule.Din punct de vedere contabil, tranzactiile se impart in doua categorii, in functie de tipul leasing-ului.

"Daca activul instrainat este ulterior oferit in leasing financiar, beneficiarul nu va recunoaste in contabilitate vanzarea acestuia - tranzactia fiind vazuta ca un mijloc de finantare in care activul are mai mult un rol de garantie. Activul ramane inregistrat in continuare la valoarea existenta anterior operatiunii de leasing, cu regimul de amortizare aferent", adauga Adrian Teampau.

Ulterior, finantarea este evidentiata in contabilitate la capitolul conturi curente, care devine egal cu alte imprumuturi si datorii asimilate. Dobanda si alte costuri ale finantarii sunt inregistrate conform reglementarilor contabile uzuale.

In cazul in care dupa vanzare bunul este acordat utilizatorului prin leasing operational, firma - solicitant va inregistra in contabilitate vanzarea cu scoaterea din gestiune a acestuia iar inregistrarea se face dupa normele contabile uzuale.

Avantaje
Obtinerea unei surse de finantare este principalul avantaj al sale&lease-back-ului. Si, fata de un credit bancar, tranzactia are costuri mai reduse, dobanda mai mica, nu este nevoie de avans si se realizeaza intr-un timp mai scurt.

"Pentru a accesa o suma intre 500.000 de euro si un milion de euro, un credit bancar este mai scump cu 20% - 30%, fata de un sale&lease-back", mentioneaza Razvan Rusu.

Tot comparativ cu un credit, printre avantaje se numara faptul ca suma primita de la societatea de leasing nu trebuie folosita intr-un scop anume; beneficiarul poate sa isi continue activitatea fara sa isi intrerupa activitatea, cum ar fi fost in cazul unei relocari; in cazul sale & lase-back-ului pentru cladiri, la sfarsitul contractului firma va fi proprietara imobilului si nu va mai avea costuri cu chiria.

Georgiana Anghelus mai spune ca un alt avantaj pentru o companie care apeleaza la sale&lease-back este de a-si deduce chiria, iar societatea de leasing isi securizeaza o investitie pe termen lung, printr-un activ ocupat de un chirias care genereaza un venit in forma chiriei incasate.

Dezavantaje
O problema in cazul sale&lease-back-ului pentru cladiri este ca se vor plati de doua ori taxele notariale - pentru vanzare si pentru inchiriere. Pe termen lung, principalele costuri intr-o astfel de tranzactie sunt cheltuielile cu asigurarea bunului vandut si inchiriat impusa de firmele de leasing, apoi, dobanzile si comisioanele pentru leasing.

"De regula, costurile unui sale&lease-back depind in mare masura si de contextul economic si de oferta firmelor de leasing", mentioneaza Adrian Teampau.

Firma-solicitant ar putea sa plateasca si un impozit in plus daca bunul este evaluat si vandut la un pret peste valoarea lui contabila neta actuala. In aceste conditii, compania - solicitant va inregistra un profit care va fi impozitat.

"Insa, va plati rate de leasing pentru o valoarea mai mare a activului decat costurile lunare cu amortizarea inregistrate inainte de vanzare", detaliaza Adrian Teampau.

In prezent, un alt devavantaj este acela ca suma primita poate sa nu fie suficienta pentru ceea ce doreste clientul. Iar costurile au crescut din cauza majorarii dobanzilor, ca urmare a faptului ca firmele de leasing se finanteaza la randul lor la dobanzi mult mai mari decat inainte.

Inaintea semnarii contractului, trebuie tinut cont si de previziunile legate de dezvoltarea afacerii. Daca nevoia de spatiu creste, firma este nevoita fie sa isi opreasca dezvoltarea, fie sa isi gaseasca un nou sediu in care sa se mute.

Redactor: Alina Botezatu

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

Primul magazin Paul din Romania a fost deschis in franciza in toamna anului trecut, in centrul comercial Baneasa Shopping City, din nordul Bucurestiului. Doua luni mai tarziu, in luna decembrie, a fost deschis al doilea magazin, in Piata Dorobanti din Capitala.

Maxime Holder spune ca afacerea se bazeaza pe conceptul de vizibilitate, atat in ceea ce priveste magazinul, cu vitrinele negre care sustin identitatea marcii, cat si in ceea ce priveste spatiul de lucru, deschis, pentru ca publicul sa vada cum se coace painea. La vremea lansarii, conceptul era inovator, iar prin aceasta relatie directa creata cu consumatorul, marca Paul si-a creat de-a lungul timpului o identitate pe piata produselor de brutarie.

Conceptul afacerii
Cand a lansat compania, bunicul lui Maxime Holder era deja la a treia generatie cu traditie in arta brutariei, iar dezvoltarea afacerii de familie a fost ajutata de patru elemente impuse de tatal sau. Pe langa conceptul simplu al vizibilitatii, afacerea este construita in jurul ideii de calitate a ingredientelor. Faina, ca ingredient principal al magazinului, detine o importanta maxima.

“Este vorba de o faina facuta dintr-un grau special, semanat iarna si care nu are o rata de productie foarte impresionanta, ci un gust foarte bogat, savuros. Este un grau care exista din secolul al 19-lea, dar din cauza unui randamnet scazut la hectar, a fost exclus din tipurile de grau folosite pentru morarit la acea vreme”, spune Holder.

Varietatea rustica de grau moale de iarna folosit pentru painea pe care Paul o produce este cultivata pe baza principiilor agriculturii durabile, lipsita de pesticide sau conservanti. Brutariile au ajuns astfel sa fie cunoscute pentru painile vieneze, intr-o perioada in care clientii doreau doar paine alba, simpla. Sortimentele de paine Paul se numesc astazi “fancy”.

Al treilea element care constituie identitatea marcii Paul este diversitatea produselor din paine, Holder spunand ca numarul acestora ajunge la 300. Nu in ultimul rand, al patrulea element consta in aspectul magazinului, care reproduce atmosfera unui magazin din Franta.

Conditiile pentru francizat
Franciza Paul este bazata pe filosofia unui parteneriat, in care sunt impartasite aceleasi idei. Experienta in domeniul alimentar si antreprenorial sunt decisive. Partenerul local va fi dus in Franta, pentru ca acesta sa vada cum functioneaza compania acolo, sa inteleaga cultura, sa vada ce experienta poate aduce, si, de asemenea, sa stabileasca compatibilitatea.

“Dupa aceea, se scriu pe hartie cifrele, preturile produselor care sunt aduse din Franta si se analizeaza daca afacerea este profitabila pentru ambele parti”, explica pentru startups.ro Maxime Holder.

Conditiile legate de magazin impun amplasarea in zone de top, iar gasirea spatiului intra in sarcina partenerului local.

“Paul este o emblema care cauta spatii de prima mana, pentru ca de acestea depinde succesul sau insuccesul intr-o tara”, mai arata Holder.

Spatiile trebuie sa aiba intre 120 mp - si 150 mp, iar laboratorul propriu este obligatoriu.

“50% din calitate este data de prospetime. Aceasta este o regula imperativa aplicata francizatilor, si anume sa realizeze produse pe tot parcursul zilei”, spune Holder.

Modelul de decoratiuni impus in brutariile Paul este atemporal.

”Nu am dorit sa ne schimbam infatisarea la fiecare patru ani doar ca sa parem la moda. Clientii nostri se simt confortabil in magazinele noastre pentru ca simt ca parca acestea ar fi existat acolo dintotdeauna”, precizeaza Holder.

Produsele
In contractul de franciza este prevazut ca unele produse sunt exclusive, precum faina si untul. Acestea sunt produse foarte specifice si sunt aduse din Franta. Pentru ele exista un caiet de sarcini cu cerinte foarte precise. Dar exista si alte produse care pot veni de pretutindeni din lume.

“Vedem ce produse trebuie sa aducem din Franta, pentru a respecta standardul de produs frantuzesc, care este tipic, si ce produse putem achizitiona din Romania, respectand aceleasi standarde. Este vorba de produsele proaspete, cum sunt salatele”, spune Maxime Holder.

In functie de acest aspect, se poate analiza rentabilitatea afacerii. Din acest punct, incep discutiile propriu-zise cu partenerii locali.

“Este vorba de un alt cost atunci cand trimiti faina din Franta in Romania, fata de cazul in care o trimiti din Franta in Belgia sau China”, spune el. 

Costuri, redevente si recuperarea investitiei
Investitia initiala consta in plata unei taxe de franciza care depinde de marimea tarii respective. Aceasta porneste de la 300.000 de euro, pentru tarile de talie mica, si poate ajunge la 500.000 de euro, pentru tarile de dimensiuni mai mari. Potrivit oficialilor companiei, in Romania franciza Paul a costat 450.000 de euro.

“Este vorba de numarul de proiecte anticipate de realizat intr-o tara. Ca tara mica, unde nu se pot deschide multe magazine, poate fi Elvetia, iar o tara de talie mare, care poate fi impartita in mai multe regiuni, este China”, explica Holder.

Partenerul francizat va plati un procent din vanzari. Acesta este confidential in contractul de franciza si difera de la tara la tara. Maxime Holder spune ca se face o negociere cu partenerul local si acest procent se stabileste in functie de marimea si puterea de dezvoltare a tarii si de intentiile de business pe care le are francizatul.

Si recuperarea investitiei depinde de la tara la tara, de rezultatele locale, la fel ca vanzarile si profitabilitatea. Oficialii Paul sustin ca doresc consolidarea brandului pe piata, nu un profit rapid, apreciind ca in medie investitia se amortizeaza in circa sase ani.

Brutariile Paul au doua activitati: “take away” si “sit in”. Extinderea afacerii se face in functie de succesul avut in fiecare moment al zilei (mic dejun, bruch, cina).

“Dupa o perioada de 12 - 18 luni, se poate finaliza strategia de dezvoltare in tara respectiva. Strategia nu se stabileste inainte, pentru ca Paul este un brand unic”, precizeaza Holder.

Francizatii Paul nu au dreptul sa deschida si alte magazine de profil, contractul fiind unul exclusiv. 

Dezvoltarea
Extinderea afacerii in strainatate a inceput in anii ’80, iar in prezent brutariile Paul se afla in 27 de tari. Incepand cu anii ‘90, pe langa varietatea de produse de panificatie, patiserie si prajituri, unele brutarii au adaugat un salon de ceai si au inceput sa serveasca gustari frantuzesti usoare.

In prezent, Paul produce 43 de tipuri diferite de specialitati de paine rustica si fancy, la care se adauga o vasta selectie de produse de viennoiserie, produse de patiserie si sandvisuri de sezon. Restaurantele ofera si gustari frantuzesti usoare, cu tarte, clatite, mancaruri simple si salate combinate. Compania detine peste 430 de magazine de brutarie/patiserie in tari din Europa, Orientul Mijlociu, Asia si SUA.

In cazul Romaniei, Holder spune ca au fost discutii de aproape doi ani pentru venirea pe piata. Printre motivele lansarii se numara faptul ca Romania este o tara in plina dezvoltare si, in prezent, se observa ca un numar mare de romani se intorc acasa, dupa ce au lucrat in strainatate, si vor sa regaseasca marcile pe care le-au gasit in acolo si cu care s-au obisnuit.

“Prezenta in Romania este o vitrina care arata dezvoltarea Paul in tarile din Europa de Est”, mai spune Maxime Holder.

In ceea ce priveste extinderea, oficialii companiei asteapta sa vada evolutia afacerii aici si felul in care sunt preluate si incorporate produsele in obiceiurile romanilor.

La nivel local, au fost recrutate 50 de persoane pentru cele doua magazine din tara noastra.

Redactor: Lidia Ionita

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

Alaturi de CaptainGo.com, 2Parale.ro si starada32.ro, Zazazoo.ro face parte din prima serie de proiecte finantate de Seed Money in toamna anului trecut. Valoarea investitiei nu a fost facuta publica, dar Vlad Stan, unul dintre fondatorii Seed Money, a spus ca se incadreaza in strategia fondului (intre 10.000 de euro si 50.000 de euro pentru maxim 20% din afacere).

Banii obtinuti urmau sa fie folositi pentru dezvoltarea noii versiuni a platformei - o comunitate in care utilizatorii sa vorbeasca despre ce vor sa faca in viitor, nu despre trecut.

“In general, in cadrul retelelor de socializare discutiile sunt legate de ceea ce au facut utilizatorii in trecut, de exemplu, comentand o fotografie. Noi vrem sa construim un sistem care sa ii ajute sa vorbeasca despre viitor - nu sa discute despre ce job au acum, ci despre ce post isi doresc”, spunea anul trecut pentru startups.ro Octav Druta.

Lansat in versiune beta la inceputul acestei luni, Trigwee.com este o comunitate in care oamenii pasionati isi contureaza viitorul.

“Noi le oferim instrumente cu ajutorul carora ei pot crea reprezentari vizuale ale visurilor lor in diferite contexte. Visurile lor pot fi vizualizate intr-o succesiune cronologica iar aceasta ii inspira mai departe pe alti oameni sa viseze”, explica acum Octav Druta.

Conceptul
Catalina Rusu spune ca Trigwee.com s-a nascut prin completarea conceptului Zazazoo.ro - nu sunt entitati distincte, ci unul a evoluat natural din celalalt. De aceea, in noua platforma se regasesc nu numai elemente de forma sau vizual din vechiul proiect, cum sunt muzele sau paleta cromatica, dar si elemente de fond, precum filosofia ce sta la baza produsului. De altfel, ea spune ca noua versiune nu reprezinta o schimbare a conceptului initial Zazazoo.ro.

“Am spus dintotdeauna, inca din momentul in care am lansat, pe 8 martie 2008, Zazazoo.ro  ca si comunitate, ca aceasta este in proces de dezvoltare conceptuala si tehnica”, adauga Catalina Rusu.

Insa, pentru ca noua abordare nu se mai potrivea cu numele proiectului, s-a decis schimbarea acestuia in Trigwee (de la cuvintele din limba engleza “trigger” si “within” - “a declansa din interior”) iar platforma a devenit .com, pentru ca si targetul s-a transformat intr-unul international.

Promovarea pe plan international va fi facuta chiar de fondatorii proiectului.

“Vom calatori foarte mult. Targetam creatorii de visuri, pe ei ne propunem sa-i identificam si sa le vorbim despre produsul nostru”, spune Catalina Rusu.

Targetul
Octav Druta spune ca, spre deosebire de alte retele sociale, Trigwee.com se focuseaza pe visuri ca idei generate de contextele in care se afla oamenii la un moment dat.

“Credem ca visurile cuiva si ideile generate de anumite contexte sunt in stransa legatura cu paradigmele prin care acesta vede lucrurile. Astfel incat, adaugand visuri in mod continuu, ajungi sa te cunosti mai bine, ajungi sa te intrebi de ce iti doresti anumite lucruri si, intr-un final, sa visezi in mod constient”, explica Octav Druta.

Scopul utilizatorilor acestei retele va fi sa isi creeze visuri, sa le comunice si sa ii inspire pe ceilalti cu visurile lor, astfel incat sa-i ajute pe altii sau sa fie ajutati sa le aduca la indeplinire. Nu se vor inscrie aici doar pentru a cunoaste oameni. Astfel, ca si target, Catalina Rusu spune ca dorinta este ca Trigwee.com sa reuneasca oameni care fascineaza prin puterea lor de a inspira oameni prin visurile lor.

“Ii vrem pe creatorii de visuri, pe de o parte, si pe cei care sunt inspirati de visurile acestora pe de alta parte. Cele doua roluri pot fi jucate de una si aceeasi persoana simultan”, explica ea.

Dezvoltarea
Deocamdata, Trigwee.com functioneaza in private beta, echipa concentrandu-se pe imbunatatirea tehnica a produsului.

“In doi-trei ani ne-ar placea ca Trigwee.com sa insemne locul in care iti lasi toate rolurile deoparte si devii arhitectul, constient si responsabil al propriului viitor”, adauga Catalina Rusu.

In ceea ce priveste modelul de business, Octav Druta spune ca au fost schitate cateva posibile strategii, insa nu a fost inca aleasa o varianta finala, acum focusul fiind pe produs. Insa, pana la sfarsitul acestui an, fondatorii proiectului isi propun ca in tarile cu cel mai mare consum de internet sa se stie ca Trigwee.com este comunitatea oamenilor care inspira prin visurile lor.

In afara de cei trei parteneri mentionati, in dezvoltarea Trigwee.com este implicata si echipa de programare a Sinapticode.

Cristina Alexandru

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.