“Anul trecut a fost o stagnare pe piata hotelurilor plutitoare si nu s-a mai inregistrat niciunul nou”, spune pentru startups.ro Cornel Gaina, administratorul complexului Cormoran si fost presedinte al ANAT (Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism).

Conform datelor Ministerului Turismului, in Romania sunt in prezent 33 de hoteluri plutitoare, dintre care cele mai multe (23) sunt sub forma navelor fluviale. Alte categorii sunt pontoanele plutitoare (7) si hotelurile plutitoare (3).

Piata  hotelurilor plutitoare din Romania a inceput sa se dezvolte dupa anul 2000 iar zona cu cele mai multe unitati este Delta Dunarii. Lacul Bicaz si Lacul Vidraru sunt alte zone din Romania cu hoteluri plutitoare.

“Hotelul plutitor este cea mai frumoasa forma de a face turism in Delta Dunarii, pentru ca imbina atat unitatea de cazare, cat si pe cea de croaziera. Este un cadru intim care se adreseaza grupurilor compacte”, spune pentru startups.ro Cristian Hasnas, administratorul companiei Dunarea Salbatica, din care fac parte hotelurile Anastasia 1 si 2, situate pe bratul Sfantu Gheorghe - Delta Dunarii, localitatea Uzlina.

O astfel de unitate este formata dintr-un ponton pe care se afla spatiul de cazare si alte faciltati (restaurant, bucatarie, terasa) iar atasat de acesta se afla un sistem de propulsie care ajuta la deplasarea hotelului. Clasificarea se face la fel ca pentru orice alt tip de hotel, dar suprafata camerelor este mai mica si numarul facilitatilor mai redus.

Lansarea unui hotel plutitor necesita obtinerea unor avize de la Autoritatea Navala Romana, de la Administratia Rezervatiei Biosferei Deltei Dunarii (daca este cazul) precum si a unor avize de mediu, transport, turism si plata unor taxe de Capitanie, pentru ape reziduale.

Hotelurile plutitoare trebuie sa fie dotate cu barci si colace de salvare pentru siguranta si cu salupe si ambarcatiuni cu motor, pentru agrement.

“Dimensiunea maxima este de 27,5 metri lungime cu 5 metri latime”, spune Cristian Hasnas.

In general, capacitatea unui hotel variaza intre 8 si 15 camere. De exemplu, Anastasia 1 si Anastasia 2 au cate 8 si 9 cabine duble (34 de locuri), un restaurat si un bar. Danubiu are 7 camere (17 locuri), bar si doua terase. Europolis are 8 camere (16 locuri). Lebada are 15 camere (36 de locuri) si doua terase. Serano are 10 dormitoare duble (20 de locuri), un restaurant, doua terase si o estrada. Sincrondelta are 9 camere (18 locuri), un restaurant, un bar si trei terase.

Cine sunt clientii
Hotelierii spun ca numarul turistilor pe acest segment a crescut in ultimii ani, cei mai multi fiind romani.

Victor Iancu, presedintele Europolis, spune pentru startups.ro ca romanii prefera sa stea in weekend, iar strainii stau si in cursul saptamanii. Spre deosebire de celelalte hoteluri din zona Deltei Dunarii, in cazul Europolis, amplasat in aria Obretin-Crisan, 80% dintre clienti sunt straini.

In afara de turisti, alti clienti pentru hotelurile plutitoare sunt ornitologii, pescarii si vanatorii. De asemenea, hotelurile sunt inchiriate si de companiile care le folosesc pentru teambuildinguri, aceasta fiind, de altfel, principala sursa de venituri in cazul hotelului Serano.

Cei mai multi clienti afla despre hoteluri prin intermediul internetului sau din recomandarile altor clienti. In ultimi ani, hotelierii au inceput sa colaboreze cu agentiile de turism din judetele lor (Tulcea, Neamt sau Bucuresti) insa veniturile aduse prin acestea sunt inca reduse.

De exemplu, in cazul Sincrondelta numai 30% dintre venituri provin de la agentiile de turism. Acest hotel a fost deschis acum sase ani, fiind situat pe faleza portului Tulcea. Dotarile constructiei sunt de 5 stele, facilitatile oferite sunt insa de doua tipuri, pentru 4 stele si pentru 5 stele. Iulian Diaconu - Alexa, administrator al companiei Sincrondelta spune ca cele mai multe solicitari, peste 80%, sunt pentru serviciile de 4 stele.

In schimb, in cazul Europolis, cei mai multi dintre turisti provin din colaborarea cu agentiile de turism, deoarece ofertele pentru acestea sunt facute pentru intreg complexul detinut de companie (n. red. - firma mai detine si alte tipuri de unitati de cazare). 

In timpul sezonului, rata de ocupare pentru hotelurile plutitoare este intre 50% si 90%. De exemplu, hotelul Danubiu are o rata de ocupare de peste 80% in sezon, Europolis maxim 50% - 60%, Lebada aproximativ 90% si Serano 60%. In cazul Sincrondelta rata de ocupare este de 50% pentru intreg sezonul.

Care sunt tarifele practicate
Sumele variaza mult in functie de capacitatea hotelului, de nivelul de ocupare al hotelului si de numarul grupului. In general, pentru o noapte de cazare se plateste intre 25 de euro si 100 de euro.

Scaderea cererii i-a determinat pe cei care detin hoteluri din domeniu sa mentina preturile din acest an la acelasi nivel cu cele de anul trecut.

“Am pastrat preturile din cauza crizei. Nu am avut curaj sa le marim”, mentioneaza Iulian Diaconu - Alexa.

Europolis are aceleasi tarife de cinci ani. Oferta acestui hotelul plutitor este facuta agentiilor turistice la pachet pentru intreg complexul.

De obicei, serviciile incluse in tarif sunt autorizatiile din partea Administratia Rezervatiei Biosfera Delta Dunarii (ARBDD), autorizatiile de la politia de frontiera, cele de acces si taxele portuare. Contra cost se pot asigura si autorizatiile din partea Asociatiilor Judetene ale Vanatorilor si Pescarilor Sportivi (AJVPS),  pentru pescuit si vanatoare, ghizi pentru turistii straini si programe artistice specifice zonei. Printre facilitatile de agrement se numara pescuitul, birdwatching-ul, vanatoarea, ski-ul nautic, scufundarile si vanatoarea subacvatica.

Citeste continuarea articolului - pagina 2

Redactor: Alina Botezatu

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

Specialistii in domeniul marketingului spun ca nu exista anumite domenii in care se face cu preponderenta repozitionarea produselor. In general, repozitionarile se realizeaza pe orice segment, strategia fiind generata de ciclul de viata al produselor si de dinamica pietei. Totusi, in ultimii ani, s-au constatat repozitionari frecvente pe domeniul bunurilor de larg consum si pe cel auto.

“Repozitionarea se face in toate domeniile, acolo unde strategia trebuie schimbata, unde imaginea produselor trebuie imbunatatita in ochii consumatorului final, unde exista o strategie  de rebranding cu scopul de eliminare a unor perceptii gresite ale consumatorului, unde produsele au ajuns in cadranul IV de marketing, sau in situatiile in care produsul nu mai poate exista in forma in care se afla la un moment dat”, explica pentru startups.ro Petre Nicolae, Director General la CBC Romania.

Contextul din piata
In contextul schimbarii accelerate a profilului consumatorului care a fost inregistrata in ultimii ani, multe companii si-au adaptat politica de vanzari si au decis repozitionarea unor produse.

“Daca comparam cu perioada de acum zece ani, repozitionarea a devenit o practica frecventa. Daca insa comparam cu celelalte state ale lumii, repozitionarea nu este la nivelul la care sa se exprime intr-o forma agresiva. Unul din motivele esentiale ale repozitionarii in Romania ar putea sa fie cresterea standardului social si al schimbarii perceptiei consumatorului final”, mai spune Nicolae.

In opinia lui Silviu Toloaca, consultant la Saphira Consulting, criza economica a determinat, la randul ei, regandirea politicilor de vanzare practicate de firme.

“Acest aspect se traduce prin rebranding, chiar daca firmele isi repozitioneaza produsele fara sa umble la logo-ul propriu zis sau la slogan”, precizeaza Toloaca.

Renuntarea la produs versus repozitionarea acestuia
Specialistii spun ca repozitionarea este o activitate de obicei costisitoare, deoarece pe langa costurile de poztionare, aceasta presupune si costuri directionate catre schimbarea perceptiei clientilor existenti, care ar putea sa dispara din nucleul de clienti ai produsului.

In opinia lui Emanoil Draganescu, managing director la Market Trend, lansarea unui produs / brand nou, presupune costuri legate de cresterea notorietatii.

“In general in repozitionare trebuie sa tii cont mai mult de ce ai de pierdut decat de castigat, iar activitatea trebuie corelata cu strategia pe termen lung fata de brand / produs”, spune Draganescu.

Totusi, in cazul in care produsul si-a dobandit in timp o imagine care nu poate fi repozitionata, se impune renuntarea la acesta. Consultantul Saphira Consulting spune ca este mai scumpa excluderea unui produs nou comparativ cu repozitionarea, pentru ca pierderile cauzate de excluderea unui produs din portofoliu nu sunt doar de natura financiara.

“Daca scoti un produs si ramai descoperit pe o nisa, nu este cel mai bun factor intotdeauna. Daca un produs a avut mari deficiente in piata, precum rateuri de calitate sau comunicare, este mai bine sa il repozitionezi”, explica Toloaca.

Riscuri si beneficii
Repozitionarea unui produs poate aduce avantaje, precum mentinerea notorietatii produsului si a respectivului nucleu de consumatori. Printre dezavantajele majore se numara pierderea unor clienti si riscul de a impune perceptii noi. Totodata, in cazul repozitionarii, ai avantajul ca deja cunosti canalul de  distributie si pe cel de comunicare, spre deosebire de cazul lansarii unui produs nou, cand aceste canale trebuie create de la zero.

“Repozitionarea elimina distorsiunile, disonanta in ceea ce priveste o perceptie gresita a consumatorului final. In functie de repozitionare, compania poate avea castiguri nu numai de imagine, ci si comerciale (cresterea fondului comercial), iar produsul poate fi repozitionat intr-un cadran convenabil de  marketing”, spune Petre Nicolae.

In opinia directorului CBC Romania, un risc al repozitionarii ar fi ca acea campanie sa nu fie bine implementata si sa genereze pierderi aproape irecuperabile.

Repozitionare pe pret versus repozitionare pe tip de produs
Consultantul Market Trend considera ca repozitionarea se realizeaza in primul rand pe baza perceptiei si, prin urmare, este necesara armonizarea mix-ului din strategie.

“Acest lucru poate presupune modificarea pretului si/sau a caracteristicilor produsului, impreuna cu elementele care tin de imagine (promovare)”, explica Draganescu.

Totodata, repozitionarile pe pret sau pe produs sunt influentate de scopul strategiei. Petre Nicolae considera ca repozitionarea in functie de pret este potrivita daca motivul repozitionarii este evidentierea calitatii produsului si, in felul acesta, obtinerea unor efecte comerciale (marje de profit, volum, reinvestitie in productie).

Redactor: Lidia Ionita

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

“Avem nevoie de furnizori pe toate categoriile, incepand cu grupele de proaspete, hartie, detergenti, produse congelate si tot ce inseamna dulciuri, unde avem foarte putine produse realizate in Romania. Este deci nevoie pe toate categoriile”, spune pentru startups.ro Cristina Tabacariu, Own Brands Manager la real,- Hypermarket.

Recent, lantul real,- si-a lansat in Romania marca proprie, real,- Quality. Tabacariu spune ca pentru marca proprie hipermarketul are in prezent 150 de produse importate din Germania, cateva din Polonia si 50 romanesti. Insa focusul este pe comercializarea de produse romanesti, pentru ca pana la sfarsitul anului sa se ajunga la circa 300 de produse marca proprie.

Strategia de a lucra cu furnizori romani a existat inca de la inceputul dezvoltarii hipermarketului in Romania. Tabacariu spune ca in general, produsele romanesti sunt din categoriile salamuri, care reprezinta o pondere importanta in vanzarea oricarui hipermarket, dupa care urmeaza gama de bauturi racoritoare.

Tjeerd Jegen, Directorul General real,- Hypermarket Romania spunea la lansarea marcii private real,- Quality ca obiectivul companiei este de a dezvolta proiecte cu furnizorii romani, in special pe articole proaspete. El spune ca un program de dezvoltare a marcilor proprii aduce o serie de avantaje strategice. Printre acestea se numara dezvoltarea si mentinerea loialitatii si echitatii de brand. De asemenea, un alt avantaj este cresterea marjelor brute de profit, in contextul in care costul de productie este mai scazut.

Colaborarea dintre retaileri si furnizorii romani
Si Mega Image, lant de supermarketuri parte din grupul belgian Delhaize Group, colaboreaza cu furnizori romani pentru o parte din marcile proprii, respectiv marca “365”. Desi furnizorii romani nu sunt numerosi, reprezentantii Mega Image spun pentru startups.ro ca intentioneaza largirea portofoliului de furnizori romani pentru marcile proprii Mega Image.

In magazinele din reteaua Praktiker Romania sunt disponibile sase marci proprii in prezent: Faust, Fleurelle, Budget, Sparkling, Homefit si Outdoor. Michael Krahn, director general Praktiker Romania spune pentru startups.ro ca gama produselor din portofoliul Praktiker Romania listate sub aceste marci cuprinde peste 1.500 de articole, intentia fiind de a extinde si diversifica mai departe acest segment.

Daca in trecut articolele din categoria marcilor proprii Praktiker erau produse numai in Germania, in 2008, retailerul a extins colaborarea cu unul din furnizorii locali si pe partea de producere a unor articole din gama reprezentata de marcile proprii.

“Este o companie care si-a demonstrat capacitatea de a produce la volumul si standardele de care avem nevoie pentru reteaua noastra din Romania, acesta fiind cel mai important criteriu in luarea deciziei”, spune Michael Krahn.

Carrefour colaboreaza, de asemenea, cu producatori autohtoni, acestia detinand ponderea majoritara pentru produsele marca Nr.1 vandute de retailer. Cu cei mai multi dintre acesti furnizori se colaboreaza inca de la lansarea retailerului in Romania. In prezent, Andreea Mihai, director de marketing la Carrefour, spune ca lantul de hipermarketuri este in etapa de cautare de producatori autohtoni cu care sa colaboreze pentru brandul propriu, Carrefour, pe care interntioneaza sa il dezvolte pe cat mai multe categorii de produse.

Criteriile de selectie
Marii retaileri semneaza parteneriate cu furnizorii de bunuri in anumite conditii. Primul aspect luat in considerare este calitatea produselor, nu marimea companiei sau vechimea pe piata.

“Pentru ca un furnizor roman se devina furnizor real,- acesta trebuie sa ne livreze calitatea asteptata, calitatea ceruta, care trebuie sa fie similara brandului A (n.red. - categoria de prduse premium), pe care noi il consideram produs de referinta”, spune Tabacariu.

Ea explica faptul ca exista si niste teste de calitate pe care produsele trebuie sa le treaca, dar si o auditare a furnizorului.

“Colegii de la asigurarea calitatii viziteaza acel furnizor si urmaresc niste pasi legati de cum anume se realizeaza productia, ceea ce este foarte important. Este bine ca furnizorii sa respecte anumite standarde de calitate, dar si un standard international, pe care nu il au multi frunizori din Romania”, explica Tabacariu.

Reprezentanta real,- spune ca personalul de la asigurarea calitatii ii indruma pe foarte multi frunizori sa aplice standardele de calitate in domeniu si sa obtina astfel colaborarea cu hipermarketul.

“Noi ne dorim cat mai multe produse de la furnizori romani pentru marca proprie. Ceea ce ne-a oprit insa sa dezvoltam proiecte a fost calitatea. Spre exemplu, in cazul unui produs atat de simplu cum este iaurtul, nu am reusit la nici unul din testele pe care le-am facut cu anumiti furnizori sa obtinem calitatea pe care ne-am dorit-o noi, nu atat din punct de vedere organoleptic, cat la testele de degustare efectiva”, mai spune managerul real,-.

Citeste continuarea articolului - pagina 2
 

Redactor: Lidia Ionita

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.

Afacerea a fost lansata in 1997, in Canada, unde au fost deschise cateva unitati specializate in vanzarea de sucuri naturale proaspete, ulterior acestea devenind cunoscute sub numele de Juice Zone.

Extinderea in franciza a inceput in anul 2000, initial doar pe teritoriul Canadei. In prezent, reteaua numara aproximativ 70 de unitati, pe patru continente.

Contractul de master franciza pe Romania a fost semnat in anul 2006, prima unitate fiind inaugurata in acelasi an, in Brasov. Magazinul, deschis initial prin investitia proprie a master francizorului, a fost preluat in franciza in 2007.

Master francizorul a mai investit in deschiderea a doua unitati in Bucuresti, dintre care prima a fost inaugurata anul trecut, iar cea de-a doua luna aceasta.

“Avem solicitari din Timisoara, Cluj, Constanta, dar pentru moment nu sunt niste solicitari ferme”, spune pentru startups.ro Daniel Ciobanu, Franchise Developer Juice Zone Romania.

Desi este deschis la acordarea de francize si in alte orase din tara, reprezentantul Juice Zone se concentreaza acum pe dezvoltarea retelei in Bucuresti.

Conceptul Juice Zone
Aparut in perioada de succes a sucurilor Smoothies, din anii ’90, Juice Zone si-a propus sa ofere o alternativa sanatoasa la clasicul fast-food, prin comercializarea de sucuri naturale si gustari proaspete.

Sucurile Smoothies ocupa locul principal in oferta magazinelor. Acestea sunt obtinute din amestecuri de diferite fructe, sucuri naturale, iaurturi proaspete, sorbet de fructe si fortifianti.

Meniul este completat de "Fresh Juices" - combinatii de fructe si legume proaspete, "Fresh and Healthy Fare" - wraps si salate, precum si suplimenti nutritionali care sunt creati pentru fiecare client in parte si se pot adauga celor mai multe dintre Smoothies.

“Din punctul meu de vedere, nu exista concurenta pe piata locala in ceea ce priveste conceptul de magazin specializat pe vanzarea de sucuri naturale”, precizeaza Daniel Ciobanu.

El spune ca, in general, cei care comercializeaza sucuri tip Smoothies pe piata romaneasca, folosesc prafuri si nu fructe proaspete. Iar cei care merg pe sucuri fresh ofera o gama restransa de fructe si nu comercializeaza doar sucuri naturale.

“Pe partea de mancare, sunt intr-adevar o multime de concurenti”, adauga Daniel Ciobanu.

Clientii sunt reprezentati in principal de tineri si de persoane care lucreaza la birou, care au un venit mediu.

Promovarea se face prin campanii de sampling in zona magazinului si promotii in magazin.

Investitia initiala
Suma necesara deschiderii unei francize Juice Zone variaza in functie de conceptul ales - Kiosk, Bar sau Lounge.

“Investitia initiala depinde foarte mult de caracteristicile spatiului, de mobilierul necesar, de dimensiunea aparatelor cu care se lucreaza si de suprafata magazinului pe care doreste sa il deschida un francizat”, explica master francizorul roman.

Investitia intr-un magazin tip Kiosk se situeaza intre 20.000 de euro si 40.000 de euro. Conceptul Bar presupune o investitie de 45.000 de euro - 60.000 de euro. Iar deschiderea unui magazin tip Lounge poate ajunge pana la 70.000 de euro - 80.000 de euro, mare parte din suma fiind alocata mobilierului.

Suma include amenajarea magazinului, mobilierul, aparatura si stocul initial de marfa. Taxa de franciza pentru oricare concept este de 15.000 de euro.

Potrivit reprezentantului Juice Zone, perioada de recuperare a investitiei intr-o franciza simpla este de aproximativ un an.

Cifra medie de afaceri la care poate ajunge un magazin este de circa 40.000 de lei pe luna. Iar profitul ar trebui sa se situeze undeva intre 20% - 30% din aceasta suma.

“Incasarile depind foarte mult de zona in care este amplasat magazinul”, spune Daniel Ciobanu.

Taxa de redeventa este de 6%, iar taxa de marketing este de 3%. Ambele se platesc lunar si se deduc din vanzari.

Taxa de marketing acopera materialele publicitare necesare derularii unei campanii pe plan local. Cu precizarea ca fiecare francizat isi concepe propriul plan de marketing deoarece acesta cunoaste cel mai bine piata pe care activeaza, consumatorul caruia i se adreseaza, precum si ceea ce doreste sa obtina prin campania respectiva.

Citeste continuarea articolului - pagina 2
 

Redactor: Oana Caltea

Un material startups.ro. Toate drepturile rezervate.